Cum… se tratează gelozia dintre frați

Deși se spune că gelozia este un sentiment caracteristic adulților, de această trăire sunt apăsați și copiii, mai ales după ce barza le aduce un frățior, iar atenția părinților se concentrează mai mult asupra celui mai nou membru al familiei. În astfel de situații, părinții ar trebui să se convingă cu adevărat că este vorba despre gelozie. Or, cel mai frecvent semn că micuțul este gelos sunt accesele de furie. După cum ne-a explicat Roxana Mirea, specia-list în educația copilului, cel mic va începe să țipe, să se trântească pe jos, să plângă neîncetat, să fie tot mai iritat. În astfel de momente, și părintele simte că-și iese din fire, motiv pentru care, la rândul lui, ridică vocea și trece la pedepse. Reacționează așa întrucât el interpretează gelozia ca obrăznicie, apreciere total eronată. 

Nu puneți rapid etichete

În loc să-și eticheteze copilul ca fiind un mare obraznic sau răsfățat, părinții ar trebui să observe dacă manifestările agresive ale acestuia nu au legătură cu superatenția acordată frățiorului mai mic sau chiar altui membru din familie. Dacă se conving că este vorba despre gelozie, ar trebui să-i explice micuțului că este la fel de iubit ca și frățiorul mai mic.

Apatie și lipsa apetitului

O altă formă de manifestare a geloziei este starea de apatie, de tris-tețe chiar. Dacă observați că micu- țul se retrage, pe zi ce trece, într-o carapace, nu mai are aceeași poftă de mâncare, nu mai este vesel ca înainte, nu se mai implică în activitățile familiei, fără doar și poate, este măcinat de gelozie. Și în aceste situații, părinții trebuie să stea de vorbă cu cel mic, pentru a afla ce-l deranjează cu adevărat și pentru a-i conferi un sentiment de siguranță.

Agresivitate și furie

Dacă micuțul gelos nu este ajutat să-și stăpânească sentimentele, va deveni din ce în ce mai furios, chiar agresiv în relația cu surioara sau frățiorul mai mic, iar lucrurile se pot complica dacă părinții ignoră aceas-tă realitate, considerând-o ca pe ceva normal. Mai exact, fratele gelos va trece la atac, îl va lovi, îl va mușca sau chiar va fi tentat să arunce cu tot felul de lucruri în cel față de care nutrește sentimente atât de puternice de gelozie.

Este momentul măsurilor

Dacă micuțul are vârsta la care se poate exprima verbal, atunci ar trebui ca părinții să fie extrem de atenți la ceea ce spune. Chiar dacă n-o să auziți din gurița lui expresii precum: "Sunt gelos pe fratele meu!", "Sunt gelos pe mami sau pe tati!", vorbele lui trebuie ascultate cu maximă atenție și descifrate. Mai mult ca sigur, îl veți auzi plângându-se că nu vrea ca mama să vorbească cu tati sau să mai muncească, sau că nu e corect ca bebelușul să primească o anumită jucărie și el nu.

Atenție, chiar dacă au aflat ce stă la baza comportamentului furios al copilului gelos, dacă nu trec la măsuri, problema se va acutiza. De aceea, se impune schimbarea radicală a atitudinii părinților. Cel mic nu mai trebuie etichetat "Ești un obraznic fără pereche!" sau amenințat "Dacă nu te liniștești, te pun la colțul de rușine sau nu mai mergem la joacă în parc!" ori șantajat "Uite ce rău mă simt din cauza obrăzniciilor tale…". În schimb, trebuie discutat cu el și asigurat că nimeni nu-l va priva de dragostea părinților lui. Apoi, chiar dacă sunt ocupați cu treburile, părinții ar trebui să-și facă timp să se joace, în egală măsură, cu ambii copii sau să meargă cu amân-doi la plimbare și să le acorde aceeași atenție amândurora. Dacă, în conti-nuare, copilul gelos va fi agresiv, i se va explica pe înțelesul lui că orice faptă urâtă trebuie pedepsită într-un fel, iar primele pedepse ar putea fi privarea de jucăria preferată sau de timpul petrecut în fața computerului sau a tabletei. În niciun caz gelozia nu trebuie lăsată să se dezvolte.