Cum îl învățăm pe copil să nu mai facă pipi în pat

Unu din cinci copii udă frecvent patul în timpul nopții. Udatul patului sau enurezisul este o problemă a copiilor cu care se confruntă milioane de părinți din întreaga lume. Acesta face parte din dezvoltarea firească a unui copil și, de regulă, dispare de la sine.

Studiile au arătat că băiețeii sunt cei care fac mai des pipi în pat, de aceea se consideră că una din cauzele sale ar fi de natură psiho-logică. Și cauzele genetice sunt incriminate, deoarece, în 70% din cazuri, unul dintre părinți a avut enurezis.
Majoritatea copiilor se confruntă cu enurezis primar, adică udă patul aproape zilnic, dar nu are nicio cauză fiziologică de ordin patogen. Nu există motive medicale pentru a explica această condiție, dar se remite spontan odată cu creșterea copilului. Mai există și enurezisul secundar, atunci când copilul începe să ude patul deși nu a avut înainte probleme de acest gen.
"Mulți dintre copiii cu enurezis au un somn profund. Enurezisul nu este o problemă de comportament, copiii nu fac pe ei în mod intențio-nat", explică dr. Emil Ciobanu. Abia de la vârsta de cinci - șase ani, copiii care fac noaptea pipi pe ei sunt încadrați în denumirea de enurezis. Aproximativ 13% dintre copiii de șase ani udă adesea patul. Chiar și la zece ani, unii copii mai fac pe ei, procentul fiind în jur de 10% în cazul lor.
"Enurezisul secundar este de obicei asociat cu o perioadă de stres emoțional cauzat de nașterea unui frate / unei surori sau de problemele apărute la școală. Uneori, enurezisul secundar poate fi un semnal de alarmă în cazul unei anomalii fiziologice. Pentru a lua în considerare existența enurezisului nocturn, trebuie să existe cel puțin două accidente pe lună la copiii între trei - șase ani și cel puțin un accident pe lună la cei peste șase ani. Somnambulismul însoțește uneori aceste accidente nocturne", a mai explicat medicul specialist.

Fără exces de apă înainte de culcare
Chiar dacă odată cu trecerea timpului micuțul nu va mai avea astfel de incidente peste noapte, este bine totuși să luăm unele măsuri. Astfel, putem limita cantitatea de lichide pe care o bea copilul seara. Putem, de asemenea, stabili o anumită oră până la care are voie să bea observând apoi ce se întâmplă peste noapte. Dacă apar modificări și constatați că ora este bună, atunci o mențineți, dacă nu, o modificați în așa fel încât să obțineți rezultatul scontat. Totuși, nu restricționați accesul la apă al copilului! Dacă îi este sete, nu îl puteți lăsa să adoarmă fără se bea apă!
Neapărat, înainte de culcare, el trebuie să meargă la baie, iar la aproximativ o oră și jumătate după adormire, va trebui trezit pentru a merge din nou la toaletă. O altă opțiune ar fi să îl treziți cât mai frecvent noaptea, pentru a-l determina să meargă la toaletă și să facă pipi, chiar dacă asta înseamnă să fie trezit din trei în trei ore.
Există și o medicație care se administrează în astfel de cazuri: este vorba despre desmopresină, o substanță care reduce cantitatea de urină produsă pe timpul nopții și imipramină, un antidepresiv. Totuși, trebuie știut că, odată ce medicația încetează a mai fi administrată, condiția revine.