Cetatea Durostorum, centru al creștinismului timpuriu

Cea mai veche informație despre cetatea Durostorum din Silistra a fost emisă de Claudiu Ptolemeu din Egipt, care a făcut referire la așezarea în cauză în opera sa, "Geografia".
Cetatea Durostorum a avut o dezvoltare treptată, devenind un centru militar-administrativ pe malul Dunării. Avea ca obiectiv apărarea teritoriilor Dunării inferioare împotriva incursiunilor barbarilor din nord, astfel că, după victoria asupra dacilor din 106 p.Chr, din ordinul împăratului Traian, aici a fost instalată o unitate militară a Imperiului Roman - Legiunea XI Claudia. Conform broșurii "Cinci cetăți dobrogene", parte a unui proiect european istoricii consideră că numele orașului Durostorum are origine traco-getică, fiind tradus de unii drept "cetate solidă".
Odată cu instalarea legiunii (care cuprindea în jur de 5000 de militari), a fost ridicată o tabără bine fortificată, lângă ea începându-se formarea canabae-lor și vicusului, în care erau cazați veteranii. Alături de militarii legiunii se deplasau și meșteșugari, comercianți, emigranți care au contribuit la îmbogățirea culturală și economică a orașului. Totodată, Durostorul (forma grecească pentru Durostorum) era inclus în rețeaua drumurilor romane, fiind traversat de una din magistralele determinante pentru structura Imperiului.
În jurul anului 169, împăratul Marc Aureliu ridica orașul la rang de "municipiu" - oraș roman cu autoadministrare -, locuitorii săi devenind cetățeni romani cu drepturi depline.
Modificări importante ale structurii Imperiului Roman au repercusiuni în aspectele economice, politice, militare și spirituale ale Durostorumului. Astfel, la începutul secolului IV p. Chr. este lărgit și întărit sistemul de apărare a orașului, fortificația taberei legiunii este restaurată, iar pe malul Dunării este construit un castel având formă de poligon cu port. Orașul antic târziu se dezvoltă între tabără și castel, aici având loc demolări de proporții către sfârșitul secolului al III-lea p.Chr. și al IV-lea p.Chr. pentru ca, în cea de-a doua jumătate a sec. IV-V p.Chr., să fie construite clădiri publice și particulare. Cercetările făcute la necropolă au scos la iveală înhumări bogate, ceea ce reprezintă un semn al prosperității.
În perioada sa de glorie, Durostorum a atras atenția împăratului Dioclețian, cu atât mai mult cu cât orașul se transformă
într-un important centru al creștinismului timpuriu din Dunărea inferioară, ceea ce a culminat cu ridicarea unei catedrale episcopale în anul 380. Au urmat modificări urbanistice importante, cum ar fi înălțarea unei bazilici timpuriu creștină cu trei naosuri și o lungime de 35 m, iar la nord de aceasta se afla o construcție publică grandioasă, probabil servind drept palat al episcopilor sau reședință a guvernatorilor în sec. V-VI p.Chr.
După sec. IV, Durostorum a fost supus unor invazii neîncetate, fiind locul de dispută dintre civilizația antică târzie și barbari. În 376, mii de goți au năvălit în oraș, peste doi ani aceștia dând foc Durostorumului. Orașul reînvie în secolul V și se dezvoltă din nou sub Iustinian cel Mare (527-565), fortificațiile fiind întărite. În 578 p.Chr., Dorostol este cucerit și distrus de avari și slavi, iar la sfârșitul sec. VI p.Chr., este restaurat, continuând să existe ca avanpost al Bizanțului în Dunărea inferioară până la venirea protobulgarilor la sfârșitul sec. VII p.Chr.