Accidentele casnice, principala cauză de rănire a copiilor mici

Accidentele casnice sunt principalul motiv pentru care copiii sub trei ani ajung la camera de gardă, iar statisticile arată că aproape 70% din copiii care își pierd viața în accidente casnice au sub patru ani. Aceștia trebuie supravegheați în permanență, asigurându-ne că, din curiozitatea lor sau din neatenția noastră, nu ajung să se rănească.

Comportamentul investigativ și lipsa noțiunii de pericol la vârstă mică, asociate cu lipsa măsurilor de prevenire a accidentelor cu o supraveghere insuficientă a copiilor, duc, anual, la foarte multă suferință… ce poate fi prevenită. Noțiunea de accident se referă la un eveniment neașteptat, neplanificat. Cu alte cuvinte, nu ne așteptăm ca un copil să își prindă degetul în mașina de tocat sau să pună mâna pe fierul de călcat încins sau să cadă de la fereastra lăsată deschisă. "Adulților li se pare adesea normal să întreprindă anumite acțiuni, dar nu conștientizează întot-deauna faptul că un copil de vârstă mică nu are aceleași cunoștințe, informații și motivații ca un adult. Majoritatea celor care au în grijă copii ce au suferit astfel de acci-dente, unele foarte grave, spun că «nu s-au gândit» că așa ceva se poate întâmpla. Aceasta și pentru că nu au fost preveniți asupra posibilelor riscuri!", explică prof. univ. dr. Dan Mircea Enescu, managerul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu" din București.
Băieții, la orice vârstă, sunt cei mai predispuși la accidente, ca urmare a comportamentului lor mai activ, agresiv, orientat spre risc. Băieții sunt mai frecvent implicați în jocuri periculoase, bătăi, sporturi mai dure, ce pot provoca traume. Majoritatea accidentelor se produc în a doua jumătate a zilei, când atât copiii, cât și adulții din preajmă sunt mai obosiți, acordă mai puțină atenție riscurilor. Mai mult de jumătate din totalul accidentelor copilului afectează copiii sub patru ani și se produc acasă, în mediul de familie.

Copil mic, griji mari
Când copilul este mic, de numai câteva luni, mănâncă, doarme, plânge, însă după vârsta de două-trei luni începe să se rostogolească, întorcându-se de pe o parte pe alta, și duce mânuța la gură, putând introduce în gură obiecte de dimensiuni mici. Nu trebuie să luăm mâna de pe copil și să ne întoarcem cu spatele atât timp cât el este pe masa de înfășat sau pe pat. De asemenea, este recomandat să nu mai folosim masa de înfășat după vârsta de două luni și să nu răspundem la telefon în timp ce schimbăm sau îmbăiem copilul. Orice obiect ascuțit sau înțepător (ace, piuneze, cuțit, cutter, cioburi, obiecte cu margini ascuțite) trebuie să fie luate din preajma sugarului.
După vârsta de șase luni, până la un an, micuții încep să apuce, inspectează obiectele, se rostogolesc, merg de-a bușilea, stau în șezut sprijiniți, apoi nesprijiniți, se ridică la marginea pătuțului. Locul în care stă sugarul trebuie să fie un pătuț sau un țarc de bebeluș. Pe podea, în curte sau în orice alt loc sugarul trebuie supravegheat continuu.

Premergătorul face mai mult rău decât bine
Premergătorul este un obiect extrem de riscant, adesea cauzator de traume, contraindicat de specialiștii în medicina copilului. De altfel, s-a constatat că premergătorul nu aduce copilului beneficii de dezvoltare, ci doar un relativ confort familiei, riscul ca sugarul să ajungă nesupravegheat în dreptul aragazului, al scărilor, al mesei din bucătărie, al prizei, dulapului cu medicamente, etc, este însă mult prea mare. "Din păcate, se înregistrează multe accidente de premergător, prin răsturnare, ca urmare a împiedicării de un prag sau covor, în urma cărora copiii se aleg cu rupturi de organe interne (ficat, splină)", mai precizează dr. Dan Mircea Ionescu.

Între unu și trei ani – cea mai primejdioasă perioadă
De la unu la trei ani copilul investighează, merge singur, nesprijinit, se cațără, deschide uși, sertare, dulapuri, apucă și cercetează orice obiect din jur, demon-tează obiecte, gustă totul (comportament de cunoaștere și investigare), dezvoltă o personalitate proprie și un anumit grad de autonomie. Este cea mai primejdioasă perioadă din viață – cu cel mai mare număr de accidente casnice, unele grave, amenințătoare de viață. Calitatea supravegherii de către adulți este esențială, precum și îndepărtarea din gospodărie a potențialelor pericole. Trebuie să asigurăm ferestrele, ușile, accesul către scări sau balcoane, pentru a nu permite accesul copilului nesupravegheat. Este bine să ascundem firele electrice în spatele mobilei (copilul poate trage de fir și răsturna lămpi sau alte obiecte cu cabluri). Prizele trebuie acoperite cu capace speciale sau cu obiecte de mobilier, pentru a îngreuna accesul copiilor, iar instalațiile, echipamentele și aparatele electrice trebuie verificate de fire neizolate și aparate defecte.
Orice medicament sau substanță chimică (inclusiv cosmetice și produse de curățat, detergenți, solvenți, insecticide, alcool, băuturi alcoolice) trebuie să fie complet inaccesibile copilului mic. Dacă va găsi o secundă de neatenție în supraveghere, există întotdeauna riscul de a experimenta sticluța cu parfum a mamei, medicamentele de tensiune ale bunicii sau sticla cu vin a bunicului.
Locul de joacă, precum și modul de joacă cu alți copii – leagăne, balansoare, locuri pentru cățărat, tobogane – trebuie să fie adecvate vârstei și supravegheate de adulți. Uneori, jocurile copiilor mici pot deveni primejdioase. Aruncatul cu nisip în ochii altui copil, pocnitul cu lopățica în cap, îmbrânceli, pot provoca lacrimi, dar mai ales leziuni.

Ascundeți instrumentele și aparatele casnice periculoase
De la trei la șase ani, copilul explorează împrejurimile, se cațără, merge pe tricicletă, adoptă moduri mai riscante de joacă, imită acțiunile adulților, se ascunde și iese mai des din raza de supraveghere a adulților, are toane, pasiuni și mici mânii, aleargă, încearcă să facă lucruri singur, este fascinat de foc, mecanisme și lucruri tehnice. Instrumentele și aparatele casnice, aparatele electromenajere și utilitare, mai nou, chiar armele de foc, toate trebuie depozitate într-un loc complet inaccesibil copiilor din această categorie de vârstă. De asemenea, trebuie să învățăm copilul să nu atingă niciodată firele electrice căzute pe jos, explicându-i pericolul de electrocutare.
Nu uitați: un părinte prevenit și responsabil face cât doi! Doi părinți preveniți și responsabili fac cât patru!