Unde se găsește orașul viitorului

În spatele fiecărui concept revoluționar, din orice domeniu, se află, evident, oameni: în spatele arcologiei se găsește un arhitect de origine italiană, Paolo Soleri. În vârstă azi de 93 de ani, el și-a dedicat multe decenii din viață fundamentării "doctrinei" sale arhitectonice - setul de principii cunoscut azi sub numele de arcologie. Și nu s-a mulțumit cu teoria, ci a început să experimenteze practic, punând bazele celei dintâi arcologii: o alcătuire urbană aflată azi în construcție, în mijlocul deșertului Arizona. Îndrăznețul proiect este modelul, prototipul încă neterminat al arcologiei, al Noului Oraș și este, în același timp, un laborator experimental și un șantier unde prinde contur ideea acestei cetăți a viitorului. Se numește Arcosanti.

Arcosanti se găsește în statul american Arizona, la 110 km nord de orașul Phoenix. Construcția a început în 1970 și, de atunci, mii de voluntari au lucrat, în stagii de câteva săptămâni, la ridicarea construcțiilor ce prefigurează azi viitoarea înfățișare a orașului. Înființat pentru a explora conceptul de arcologie, un termen inventat de Paolo Soleri pentru a denumi concepția sa privind "combinația câștigătoare" dintre arhitectură și ecologie, ca un element fundamental al urbanisticii viitorului. În Arcosanti se încearcă implementarea a ceea ce Paolo Soleri a denumit "lean alternative", o expresie greu de tradus în românește, dar care exprimă ideea unei organizări urbane mai "concentrate" și mai eficiente, a unei optimizări prin care să se realizeze mult consumând puțin.

Orașul este proiectat pentru a găzdui 5.000 de locuitori, atunci când va fi terminat. Deocamdată, populația sa variază între 50 și 150 de persoane, în funcție de numărul de voluntari prezenți. Cei ce se așteaptă să vadă un oraș cu arhitectură pătrățoasă, evocând o funcționalitate strictă, vor fi surprinși să găsească în Arcosanti o odih-nitoare desfășurare de forme organice, rotunjite, fluide - bolți și arcade ce jalonează peisajul în schimbare, cu aspect de șantier de construcții, dar căruia sere, grădini și ogoare îi adaugă viață vegetală, prefigurând viitoarea înfățișare a acestei dintâi arcologii a omenirii.