Un feedback cu două tăișuri! „Victorie” pentru beneficiarii direcți, incertitudine pentru evaluați

Totodată, diriginții sunt însărcinați să colecteze răspunsurile (la finalul fiecărui semestru, doar după ce s-au încheiat mediile) și să transmită cadrelor didactice, în termen de zece zile, rezultatele analizei.

Iată care sunt întrebările la care sunt invitați elevii să răspundă

„Sunteți invitați să oferiți feedback cu privire la activitatea de la clasă. E recomandat ca feedbackul să fie obiectiv, limbajul decent, iar opiniile exprimate să fie justificate. Această fișă anonimă poate fi completată electronic sau în format tipărit.

În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații despre activitatea de la clasă?

(1 înseamnă în foarte mică măsură, iar 5 înseamnă în foarte mare măsură)

1. Profesorul explică clar materia.

2. Profesorul îmi explică moduri în care să învăț mai eficient.

3. Sarcinile de lucru la clasă sunt interesante.

4. Profesorul încurajează participarea tuturor elevilor în cadrul orelor.

5. Profesorul încurajează cooperarea între elevi.

6. Mă simt motivat să particip la această disciplină.

7. Profesorul folosește tehnologia digitală.

8. Profesorul explică modul în care ești evaluat și criteriile de evaluare.

9. Profesorul încurajează competitivitatea între elevi.

10. Elevii sunt încurajați să-și exprime ideile și opiniile.

11. Atmosfera este plăcută în cadrul orelor.

12. Mă simt în siguranță și confortabil la această oră.

13. Profesorul ia în considerare și respectă Statutul Elevului.

14. Ritmul de parcurgere a materiei este potrivit pentru mine.

15. Profesorul este interesat de starea mea de bine.

16. Fac efort mare acasă pentru rezultate bune la această disciplină.

Mi-aș dori ca la această disciplină să...

Dacă ar fi să spui profesorului un gând după acest semestru, care ar fi acesta?”.

„O astfel de evaluare va induce în timp tot soiul de derapaje”

Și dacă opinia elevilor, dar și a părinților se îndreaptă spre a saluta inițiativa, vă supunem atenției comentariul unui profesor (Arleen Ionescu): „Sigur că un profesor trebuie evaluat. Este bine ca statul să se asigure cumva că profesorul (măcar la începutul carierei) stăpânește din punct de vedere științific domeniul de care urmează să se ocupe (din păcate acum facultățile sunt foarte multe și cred că nu toate se uită cu atenție cui dau diplomă de absolvire). Este bine, de asemenea, să ne asigurăm constant (cât mai des cu putință) că acesta are calități pedagogice și mai ales că este o persoană potrivită să lucreze cu niște copii de 10-14-16 ani. În 40-45 de ani de catedră, o persoană poate să treacă prin multe transformări, iar sistemul actual, care îți acordă (în condițiile promovării a două examene) statutul de titular definitiv pe o catedră după primii doi ani, sigur că nu este în regulă. Deci da, e bine să ne evaluăm profesorii științific, dar mai ales metodic și psihologic cât se poate de riguros și cât se poate de des, însă nu elevii ar trebui să se ocupe cu așa ceva (ei ar trebui să studieze mai întâi, apoi să evalueze, e logic și simplu ca bună ziua). O astfel de evaluare făcută de elevi de gimnaziu sau de liceu va induce în timp tot soiul de derapaje și comportamente greșite, incompatibile cu procesul corect de instruire (atât în rândul elevilor, cât și în rândul profesorilor). Vor apărea probabil elevi care vor vedea în acest feedback posibilitatea de a răspunde cu aceiași monedă profesorului care le-a acordat note mai mici decât și-ar fi dorit (chiar dacă munca profesorului a fost ok și notarea conformă cu ce a știut). Acest lucru este normal și este de așteptat din partea unor copii, având în vedere vârsta acestora și faptul că beneficiază de protecția anonimatului. În consecință, vor apărea profesori (mai mulți decât avem deja) care se vor așeza cu notarea într-o «zonă de confort», pentru a evita aceste situații neplăcute. Iar dacă ajungem să ne prefacem că evaluăm corect elevii nu cred că mai putem spune că ceea ce facem se poate numi educație”.