Drumul de vacanță V

Un drum interminabil și plin de ispite/ Galerie Foto

Vineri, 05 Octombrie 2012
833

Articole de la acelaşi autor

Părăsim Troia uitându-ne în urmă, prin timp, după armatele grecești plecând în cealaltă epopee, a lui Ulise. Am ieșit în drumul principal și, după vreo oră, am ajuns la intersecția cu drumul spre Assos, un alt sit arheologic important al Turciei, însă am luat-o înainte, deoarece până la Didim era destul de mers, iar afară temperatura se ducea iavaș, iavaș spre 43 de grade. 


Pe partea stângă, am înconjurat faimosul Munte Ida, unde a avut loc celebrul concurs de frumusețe între zeițe, cel jurizat de naivul Paris, însă imediat am început urcarea serpentinelor cu pante de 15-17 grade din apropiere de Altinoluk (fosta localitate antică Antandrus menționată prima oara de geograful Strabon). Drum nerecomandabil cardiacilor. Camioanele care vin în viteză pe contrasens îți dau palpitații și fără să suferi de inimă. La coborâre au început să apară popasurile cu de toate - de la ulei de măsline de casă, la pitici și lebede de grădină - unde se poate parca și, în timp ce caii-putere se odihnesc după urcarea interminabilă și coborârea nărăvașă, se pot face niscaiva cumpărături (nu recomand, datorită prețurilor mari - aceleași produse le veți găsi mult mai ieftine în Kusadasi, Marmaris sau Canakkale) - sau puteți admira de la o înălțime amețitoare panorama extraordi-nară a golfului Edremit. După ore întregi de mers, ocolim golful. Trecem de localități al căror nume îl uiți imediat după ce-l pronunți și ajungem la primul loc de popas la Kucukkuyu (Dealul Mic în traducere).

Șoseaua aici trece chiar pe lângă plajă și vezi marea lângă tine de parcă poți s-o atingi dacă-ntinzi mâna. Dar nu poți. Ne uităm pofticioși la cei care se aruncă în valuri de pe niște pontoane plutitoare și ne uităm cu speranță pe ecranul GPS-ului să vedem dacă distanța rămasă ne permite și nouă un scăldat. E clar! Ne urăște. Unealta asta care ne-a mâncat orele în Turcia europeană ne arată, sec, 373 de km până la destinație. Renunțăm cu inima grea și rămânem cu jinduitul și privitul, din goana mașinii, la plajele și marea albastră și răcoroasă. În zare se întrevede insula Lesbos, locul de baștină al celebrei poetese din sec VII-a. Chr., Sappho din Mytilene. După Altinova, unde am alimentat cu benzină la un preț de "colecție" de aproximativ 2,2 euro pe litru - 4,39 lire turcești, ne îndepărtam iar de Marea Egee. Lăsăm în stânga drumul spre Pergam și coborâm cu viteză spre autostradă. Trecem de Aliaga și Menemen, două orașe mai mari întâlnite în drum, și intrăm în suburbiile marelui Izmir, sau Smirna, cum este numit de greci, locul presupus de naștere al marelui rapsod al antichității, Homer. Intrăm pe autostrada ce ocolește orașul. Priveliștea Izmirului e copleșitoare - dealuri întregi ocupate de case se pierd în zare, iar aglomerația de pe autostrada cu trei benzi îți arată forța economică a urbei. Traversăm tuneluri impresionant de bine luminate și ieșim din zona urbană. Scăpată din chingile orașului, autostrada, aerisită, începe să se desfășoare drept. Alergăm spre sud, iar distanța începe să se scurteze. Ieșind de pe ea ajungem la munții ce străjuiesc valea Meandrului. Drumul este impresionant. Muntele se înalță deasupra noastră, tăiat. Din pântecele lui ies amenințător colțuri de stâncă. Cad sau nu cad? Asta-i întrebarea. Nu cad. Iar noi trecem mai departe. În sfârșit, ajungem la o intersecție și vedem panoul: Didim 24 km.

Orele sunt către șase după-amiaza, iar căldura intensă face și orizontul să danseze șerpuit. La fiecare popas din marginea drumului un fel de dușuri răcoresc aerul cu perdele de apă. Îți răcoresc, un pic, și mașina, dacă treci pe sub ele.

Storși de vlagă, intrăm în Didim. În stânga noastră se ridică măreț Templul lui Apollo, dar îl ignorăm. Azi. Marea ne cheamă să lenevim pe malul ei, vreo două zile. Apoi… mai vedem noi.


Articole din Cultură-Educație


Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.2831 secunde