Țeapă: teancurile de euro nu mai cumpără Bacul!

Lovitură de trăsnet la Bacalaureat 2011. Nervi, indignare, revoltă, supărare, regrete, reproșuri cu nemiluita și, mai ales, lacrimi triste ale elevilor, principalii perdanți ai "Războiului mizeriei" ce toacă înfiorător de adânc și rapid sistemul de învățământ românesc.
Și când am folosit termenul mizerie, am avut în vedere toate sensurile sale.
Cauzele care au provocat cele mai slabe rezultate înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii 20 de ani sunt multiple (astăzi vom analiza doar două aspecte), iar acest procent de promovabilitate la nivel național, de numai 44,47%, nu trebuie să ne surprindă. Este unul cât se poate de justificat (umflate cu pompa erau cele din anii precedenți!), în perfectă corelație cu realitatea din școala românească. Și haideți să facem împreună o "tură" prin licee și să ne focalizăm asupra actorilor principali, tipologiilor și comportamentului lor.
Elevul din ziua de azi. Nu mai seamănă deloc cu cel din generațiile ’70-’80. A pierdut noțiunea de respect. Citește foarte puțin sau chiar deloc. Are preocupări dubioase. Nu mai pune preț pe învățat, pe acumularea de cunoștințe. A devenit arogant. Iar atunci când provine din familii cu bani, prăpastia se adâncește și mai mult. Conduce Mercedes, toacă sute de euro prin cluburi de noapte, schimbă pipițele mai ceva ca Schumacher vitezele. Să-l întrebi de bibliotecă, de-un Eminescu? Moșule, ești învechit! Îi aduci aminte că vine-un moment scadență, gen bacalaureat, un prim examen al maturității, care îi poate schimba destinul. Aiurea, totul se cumpără cu bani! Ce mizerie… Măi copii, câteodată, nici teancurile de euro nu te pot ajuta!
Sunt și copii vai de capul lor, marea majoritate provenind din mediul rural. Sunt victime sigure. Bagajul de cunoștințe este mai subțire decât foița de ceapă. Blaga a fost un pictor, iar pe Iorga îl știu de pe bancnota de 1 leu. Te crucești când citești o lucrare scrisă de-un astfel de amărât, dar te și întrebi cum a ajuns oare până la examenul de bacalaureat. Dus de val, târât de sistem, trecut de milă, de silă de profesori. Însă, e de ajuns o evaluare corectă la Bac și doar "premianții" ating nivelul notei… 4.
Mulți, foarte mulți elevi au luat bacalaureatul la preț de matineu. Din povestirile colegilor mai mari sau ale "specialiștilor" în tot și-n toate, au crezut că examenul va fi o simplă formalitate. Gravă eroare. Nu s-au pregătit cu seriozitate și acum bocesc.
Profesorii de la catedră. O foarte mare parte din vină pentru dezastrul de la bacalaureat o poartă profesorii. OK, nu generalizez, unii dintre ei. Care se știu foarte bine. Cei care la ora de curs nu fac nimic, care vin nepregătiți, gata plictisiți la catedră. Cei plafonați, indiferenți. Cei care își consideră elevii clienți pentru meditațiile particulare. Știm cu toții că salariile din învățământ sunt de mizerie, motiv pentru care mulți dintre adevărații dascăli au părăsit sistemul. Cine au pătruns în schimb? Și mult prea ușor? Oameni cu o pregătire îndoielnică, submediocră, absolvenți de universități-tarabă cu medii codașe. Să te transformi într-o muscă, să te așezi relaxat pe-un abajur și să asiști imparțial la o "lecție" predată de-un plictisit sau prematur plafonat. În mod precis, te vei îngrozi. Pe mâna unor asemenea oameni au încăput copiii României. Pentru a-i atrage mai ușor la meditații, unii dintre ei le-au promis marea cu sarea la bacalaureat. Când Corpul de Control al Ministerului Educației și-a trimis "dulăii" pe teren, când nu s-a mai putut umbla cu mișmașuri, iar profesorii au refuzat ca-tegoric să mai facă jocuri mai mici sau mai mari ("dansuri" dictate "de sus"), mecanismul de stors bani, perfecționat ani de-a rândul, s-a stricat. Notele au scăzut - de fapt, ele abia acum au ajuns la nivelul realității, ceea ce a dispărut a fost "pompa de umflat" -, candidații au picat pe capete, jalea e mare. În unitățile în care gradul de promovabilitate atinge doar câteva procente (de la 0 la 10) trebuie tăiat în carne vie. E normal ca acești profesori să fie trași la răspundere. Ei trebuie să plătească, să dea socoteală Inspectoratului și mai ales părinților, pentru că nu te poți juca cu viitorul unui tânăr, doar de dragul arginților (mulți, puțini, câți or fi). Și acesta este o mizerie, sunteți de acord?