"Sunt un om de mare și nu mă pot despărți de atmosfera din Constanța"

De actorul Lucian Iancu, cunoscut și sub numele de Iancu Lucian, au auzit toți constănțenii care au avut o minimă tangență cu teatrul. Dacă ar fi să adunăm aplauzele pe care le-a primit de-a lungul timpului, ele ar depăși cu mult limita permisă de decibeli, iar din zgomotul asurzitor s-ar distinge doar două cuvinte: "Bravo, Iancule!"
Director cu trei mandate al Dramaticul constănțean, actor de teatru și de film, regizor, viața lui Lucian Iancu a stat sub semnul aventurii. Fumând tacticos din pipă, actorul ne-a vorbit despre teatru, adevăr, emoții și libertate.

- Jucați frecvent în Capitală, nu doar la Constanța. De care scenă vă simțiți mai atașat?
- Sunt un om de mare și nu mă pot despărți de atmosfera din Constanța. Nu există o scenă pe care să nu te simți bine când ai ceva bun de făcut. Eu m-am simțit bine oriunde, deoarece peste tot am avut colegi din generația mea sau din alte generații. Teatrul este o muncă de echipă iar în echipă sunt și bunici, sunt și tați și trebuie să te înțelegi cu toți. Această familie o porți cu tine indiferent unde ai juca și cu cine ai juca.

- Care a fost perioada de aur a Dramaticului tomitan?
- Asta de acum e perioada de aur. Pot eu să zic că e perioada de tinichea? Nu-mi permit să fac aprecieri de genul acesta, care ar presupune că, prin comparație, acum teatrul trece printr-o perioadă mai nefericită. Într-un fel, așa este, dar nu din vina actorului. Este și o situație pe care a creat-o autostrada. Mă refer la posibilitatea teatrelor bucureștene de a veni, a juca și a pleca înapoi în aceeași seară. Dar nu poți să acuzi spectatorul constănțean că vrea să vadă actori de marcă.
O perioadă de care eu îmi aduc cu multă plăcere aminte este perioada anilor ‘60 – ‘70, când teatrul avea o trupă stabilă, care se impunea în grațiile publicului creându-se această relație, un fel de dragoste... Exista admirația publicului care te cunoștea, cu care te întâlneai de 1 mai, cu care obișnuiai la restaurantul "Zahaua" să bei un pahar de vin. Exista și un fel de patriotism local, care, odată cu teatrele de proiect și cu posibilitatea de a juca dintr-un teatru în altul, s-a mai pierdut. Era sărăcie, mergeam în deplasări cu o Skodă prăpădită care se umplea de fum și de praf prin toate amărâtele de sate, în cămine culturale neîncălzite...
S-au pus și niște spectacole minunate, nu era vorba numai de o nostalgie vizavi de niște timpuri ale tinereții mele. Eu n-am astfel de sentimente, nu sunt un moșneguț care zice "Ehe, pe vremea mea… ce bine era, uite acum tineretul din ziua de azi!" Găsesc că fiecare vârstă are farmecul ei și mă bucur de vârsta asta din plin.
Era și o perioadă în care teatrul era singura posibilitate culturală și de distracție, era locul de întâlnire al lumii bune. Nu era televiziune atunci, nu era bombardamentul ăsta informațional. Atunci existau vedetele de teatru, nu prezentatoarele de știri. Acum, omul, obosit după atâta alergătură pentru bani, preferă să stea în pijama, cu berea în față, și să butoneze de pe un post pe altul, de la dispute politice până la filme sexy.

- Ce tip de film v-ar plăcea să abordați mai departe?
- Aș alege un film de tipul "În derivă", dar nu unul cu manele sau țigani… Actorul trebuie să aibă atitudine, nu să se prostitueze, oricât ar câștiga de pe urma acestor filme fără fond.
Aș juca într-unul din filmele acelea care trebuie făcute, inspirate de subiectele Luciei Hossu Longin. Până acum, ar fi trebuit să se facă filme despre toți cei care au avut o atitudine la revoluție. Cei tineri trebuie să știe care au fost eroii și care au fost bandiții. Iar filmul e o armă extraordinară de restabilire a adevărului istoric. E obligatoriu să se facă filme despre toți cei care au luptat împotriva comunismului.

- Pentru ce mai merită să lupți acum?
- Pentru cuvintele onoare, cinste, demnitate, curaj, vitejie, pentru lucrurile care au fost golite de sens și în goana după bani suntem în stare să facem orice compromis și să ne aliem cu dracu’ nu numai până trecem puntea, dar să ne pomenim și la nunta de aur cu el.