Scurtă istorie a evenimentelor din Decembrie 1989

Greve și mitinguri

În iulie 1977, regimul comunist a dat o lege care desființa pensiile de invaliditate pentru mineri și ridica vârsta de pensionare de la 50 la 55 de ani. Ca urmare, în august 1977 peste 35.000 de mineri din Valea Jiului au intrat în grevă. Valea Jiului a fost declarată „zonă închisă”, iar armata și Securitatea au declanșat acțiuni de reprimare a celor nemulțumiți. În septembrie 1983, minerii din regiunea Maramureș au declanșat și ei o acțiune de protest. În noiembrie 1986, s-au declanșat greve la Fabrica de mașini grele și Fabrica de frigidere din Cluj -Napoca și la Fabrica de sticlă din Turda. În februarie 1987, peste 1.000 de lucrători de la Atelierele de material rulant „Nicolina” din Iași au protestat împotriva regimului instaurat de Nicolae Ceaușescu. Lor li s-au alăturat studenții din Iași, care au scandat: „Vrem apă să ne spălăm și lumină să învățăm”. În noiembrie 1987, muncitorii de la întreprinderea „Steagu Roșu” și „Tractorul” din Brașov au scandat: „Jos dictatura!” și „Vrem pâine!”. Mulți dintre ei au fost arestați de Securitate.

Izbucnirea Revoluției

În zilele de 16-17 decembrie 1989, la Timișoara a izbucnit Revoluția Română. Pastorul bisericii reformate din Timișoara urma să fie strămutat în altă localitate. Câteva sute de credincioși s-au adunat în preajma bisericii pentru a împiedica evacuarea sa. S-au scandat lozinci precum: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Dreptate!”, „Libertate!”. Manifestanții au pornit către centrul orașului, unde se afla sediul Comitetului Județean al PCR. Ei au fost întâmpinați cu jeturi de apă, gaze lacrimogene și bastoane de cauciuc. Au fost sparte vitrine, s-au distrus lozincile comuniste și s-au ars cărțile expuse în librării, care-l omagiau pe Ceaușescu.



Fuga soților Ceaușescu

În sediul CC al PCR, Nicolae Ceaușescu anunță Comitetul Politic Executiv că preia conducerea Armatei și instituie starea de necesitate în întreaga țară. Din balconul sediului CC, Ceaușescu încearcă să se adreseze manifestanților. În schimb, primește, din nou, huiduieli și fluierături. Forțând ușile clădirii, manifestanții pătrund în sediul CC. Speriați, Nicolae și Elena Ceaușescu fug cu un elicopter de pe acoperișul clădirii. Sub pretextul că pot fi detectați de radar, pilotul elicopterului a aterizat înainte de Titu, iar fugarii au rechiziționat un autoturism Dacia și au plecat spre Târgoviște, oprindu-se la Institutul pentru Protecția Plantelor. De acolo, Miliția i-a transportat, în stare de arest, la o unitate militară din Târgoviște. În acest timp, revoluționarii au ocupat sediul CC al PCR.

Execuția dictatorilor

În noaptea de 22 spre 23 decembrie, pe străzile Bucureștiului s-au desfășurat adevărate lupte, care au dus la pierderea a numeroase vieți omenești. În ziua de 25 decembrie, pe postul de televiziune s-a anunțat că Elena și Nicolae Ceaușescu au fost judecați și condamnați la moarte de către un Tribunal Militar Extraordinar. Sentința a fost executată în jurul orei 14.45, în garnizoana din Târgoviște. Caseta video cu execuția lor a fost difuzată de televiziune după miezul nopții. Cadavrele celor doi dictatori au fost înmormântate în secret, în cimitirul Ghencea, în ziua de 30 decembrie 1989. În zilele care au urmat, în București și în multe orașe din țară acțiunile teroriste au continuat, dar, treptat, focurile de armă au încetat. Acestea au fost, pe scurt, evenimentele care au avut ca rezultat înlăturarea regimului comunist din România. Anii au trecut, însă multe întrebări au rămas fără răspuns: A fost revoluție, lovitură de stat sau revoltă populară? Cine au fost teroriștii? A fost un complot al Securității românești? A fost implicată Moscova în derularea evenimentelor? Părerile specialiștilor sunt împărțite. Cert este că greșelile, confuziile și lipsa de cooperare între subunitățile militare au dus la deschiderea haotică a focului de către ostași, însă Ministerul Apărării consideră că acuzațiile aduse Armatei revin, în principal, Consiliului politic superior al Armatei, condus, în decembrie 1989, de generalul Ilie Ceaușescu. Mai trebuie să reținem faptul că toate celelalte state din sud-estul Europei au trecut la democrație pe cale pașnică. În schimb, în România și-au pierdut viața 1.142 de oameni și au fost răniți 3.138, conform datelor furnizate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Cercetător științific dr. Sorin Marcel COLESNIUC,

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța