SÂNZIENELE. TRADIȚII ȘI OBICEIURI

Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar. 

Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeiță silvestră. Sânzienele erau pe vremea lui Dimitrie Cantemir, reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. În credința populară, Sânzienele sunt femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om, scrie stiripesurse.

Într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui, sânzienele erau reprezentate de traci înlănțuite într-o horă. Nimeni însă nu le spune pe numele lor cu miez etimologic. Oamenii le zic iele acestor zâne năstrușnice.

În Muntenia și Oltenia se sărbătorește Drăgaica, după numele slav.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare. Dacă-s păguboase, zânele îi lovesc pe cei păcătoși cu "lanțul Sânzienelor", stârnesc din senin și vijelii, vătămează grânele cu grindină și las câmpul fără de rod și florile fără de leac.

În dimineața de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Dacă această coroniță rămânea pe casă, se spunea că stăpânii casei vor trăi mult. Atunci când coronița aluneca spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș, în popor se spunea că stăpânii casei vor muri de tineri.