€ 4.7231
£ 5.2496
$ 4.2103

Ruine, bălării și maidane. "Jungla" din curtea Palatului Copiilor

Ştire online publicată Miercuri, 28 Martie 2018. Autor: Andreea PERHAIȚĂ
Vizavi de Parcul Tăbăcărie, dincolo de mall, pe dreapta, în spatele unor porți înalte de fier, se întinde o pădure de verdeață ce ascunde o adevărată comoară a Constanței. Este baza sportivă a Palatului Copiilor, lăsată în paragină de ani de zile, evident, din lipsa banilor. Terenurile abia se mai disting dintre buruieni, aleile sunt pline de gropi,m iar singurele activități care se mai desfășoară cât de cât sunt cele de interior. La exterior, baza este o ruină care pare că își trăiește ultimele clipe. 


Ministerul Educației Naționale, cel care administrează baza din fotoliul de la București, ține Palatul la limita subzistenței, finanțând doar câteva posturi de profesori și personal administrativ, lucrări uzuale de întreținere și activități la minimum cu elevii care frecventează cercurile instituției. Nu există constănțean care să nu fi ajuns măcar o dată, în copilărie, la vreo activitate la Palatul Copiilor. Pe vremuri, locul era plin de glasurile vesele ale celor mici, zburau mingi în stânga și dreapta, gradenele erau pline de părinți care își încurajau copiii pe teren. Acum, gradenele nu mai există, scaunele zac adunate, după copaci, totul mustește a tristețe, în ciuda verdelui aprins al primăverii. 


De cum treci de porțile de fier, dincolo de copacii înalți care flanchează aleea principală, se pot distinge terenurile părăsite. Pe dreapta, terenul de fotbal este gol, dar are porțile proaspăt vopsite în alb. Și atât… Pe stânga, printre boscheții crescuți alandala, se văd cauciucurile de pe fostul teren de karting. Fost, pentru că nu mai funcționează de ani de zile și nici nu se știe dacă va mai funcționa vreodată. 


De la platoul din fața clădirii principale, și el rămas cu același asfalt din epoca ceaușistă, când a fost construită baza, pe o alee la stânga, se ajunge și la campingul unde odinioară erau cazați elevii veniți din țară pentru a participa la competițiile de la Constanța. Căsuțele bleu din lemn încă mai rezistă, în schimb clădirea cu dușurile este distrusă. Nu mai are uși, faianța este spartă, la fel ca și obiectele sanitare. O barieră ruginită ne taie calea, semn că accesul este interzis spre restul campingului. Bariera a fost pusă temporar pentru a-i opri pe tinerii veniți să se distreze cu karturile să treacă mai departe și acolo a rămas. 


În apropierea căsuțelor, chiar în fața terenului de karting, încă mai sunt în picioare opt măsuțe din fier, cu tablă de șah pe ele. Una e strâmbă, dar restul sunt intacte, chiar dacă picioarele le sunt ruginite și nu mai au toate scaunele. Dar cine să mai stea să joace acolo, printre boscheți… 


Aleea Europei, năpădită de buruieni 


Ne-am continuat periplul și, din greșeală, am ajuns și pe Aleea Europei. Era ascunsă bine de vegetația uscată, dar pașii ne-au purtat pe dalele înverzite, până într-o poieniță. Panoul ne-a edificat că am nimerit tocmai pe Aleea Europei și tot de acolo am aflat că fusese făcută în 2004, odată cu Festivalul Primăverii „Europa mai aproape de tine”. Însă nimeni nu a mai trecut pe acolo de ani buni, căci nu se mai vede nicio alee, copacii cresc prin panou, iar vreo două statuete, fără plăcuță de informare, sunt ascunse după alți boscheți. 


Dacă reușești să ieși din nou la alee, drept în față, sunt alte și alte terenuri de sport. Însă niciunul nu mai este folosit. Nu mai au marcaje, nu mai au porți, sunt goale și năpădite de buruieni. Așa l-am găsit și pe unul din oamenii de întreținere ai Palatului Copiilor. Omul trăgea de o remorcă plină de crengi uscate, pe care le tăiase din apropierea terenului de fotbal, singurul funcțional la această oră. Le-a dus lângă un morman de scaune vechi și sparte, adunate din gradenele pe trei niveluri. 


„Este imposibil să cuprinzi tot în doi oameni. Suntem doar eu și colegul meu, care ne ocupăm de întreținerea bazei de 12 hectare. Nu avem când să facem tot ce ar trebui. Am mai avea nevoie de câțiva oameni, dar posturile sunt blocate de la minister. Nu se mai face nimic de ani buni”, ne-a spus bărbatul necăjit și și-a văzut în continuare de treabă. 


„Palatul este al copiilor constănțeni!” 
Spusele sale sunt întărite de directorul Palatului Copiilor, prof. Roxana Mitan. 


„Noi suntem ai Ministerului Educației și, sperăm în continuare, ai copiilor constănțeni. De fiecare dată solicităm ministerului fonduri, dar ni se dă cât se poate. Culmea este că nu ne lipsesc materialele pentru cercuri, inclusiv bazinul de înot și sala de sport au fost recondiționate anul trecut, în schimb, există o grilă de personal pe care nu o putem depăși. Sigur că și noi le-am da în folosință celelalte terenuri și ne-am ocupa de ele, dar, de exemplu, dacă renovăm pista de karting, ne trebuie și un post de profesor de karting și un post pentru un om de întreținere și bani pentru carturi, cine și când ne va aproba nouă așa ceva? De unde să le luăm?”, ne-a declarat Roxana Mitan. 


Autoritățile locale și județene și-au exprimat în mai multe rânduri dorința de a prelua Palatul Copiilor în administrare, însă deocamdată nu s-au făcut demersuri concrete în acest sens. Apare însă astfel teama ca, odată ajunsă pe mâna administratorilor locali, baza să nu fie dezmembrată și să nu primească altă destinație. 


„Ideea este ca Palatul Copiilor să îi aibă în continuare ca principali beneficiari pe copiii din Constanța și să rămână în utilizarea strictă a acestora”, a mai spus directorul instituției. 


Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.9784 secunde