Regizorul Felix Alexa montează "Terorism" la Teatrul de Stat

Luni, 13 Octombrie 2008
1097
Regizorul Felix Alexa va deschide stagiunea de toamnă a Teatrului de Stat Constanța cu piesa "Terorism", de Vladimir și Oleg Presnyakov. Este fiul lui Alexa Visarion, cunoscutul regizor și scenarist român de teatru și film. Așa cum ne-a mărturisit, îi face plăcere să lucreze cu actorii constănțeni la provocarea lansată de autorii ruși: terorismul din viața de zi cu zi, cel invizibil, care provoacă reacții în lanț din punct de vedere sentimental. Pe 17 octombrie, constănțenii vor putea răspunde, la rândul lor, la provocarea teatrală montată de Felix Alexa. - De ce ați ales să puneți în scenă piesa "Terorism", la Teatrul de Stat Constanța? - Pentru că e o mare piesă… în Rusia, frații Presnyakov sunt cei mai jucați, după Cehov, ceea ce e o performanță, pentru că acolo se joacă mult teatru. E un mare text contemporan, s-a jucat în toată lumea, e un text care mi-a plăcut foarte mult, iar la Constanța am găsit o trupă potrivită. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu trupa Teatrului de Stat și sper ca acest lucru să se vadă și la spectacol. În orice caz, e o piesă cu care ne-am luptat pe parcursul repetițiilor, în sensul cel mai bun al cuvântului și sper să vină cât mai multă lume pe 17, 18 și 19, la cele trei spectacole. Sper ca publicul constănțean să des-copere o piesă foarte interesantă. - Cât timp ați alocat repetițiilor pentru "Terorism"? - Puse cap la cap - două luni. - Ați montat piese de Marivaux, Shakespeare, dar și de Mayenburg și de Presnyakov. Cum s-a realizat trecerea de la autori clasici la contemporani? - Am făcut lucrul ăsta frecvent și calculat, întotdeauna mi-a plăcut să trec de la o zonă dramaturgică la alta și cred că pentru un regizor e foarte important să nu se cantoneze numai într-un anumit stil de teatru. Cred că e important să lucrezi cu generații și texte diferite și, cu cât ai o paletă mai largă de texte abordate, cu atât credcă e mai benefic pentru o carieră fie de actor, fie de regizor. - Povestiți-ne despre experiența din Franța, când ați lucrat alături de regizorul Peter Brook. - A fost un lucru esențial pentru mine, eram la început, abia terminasem facultatea și montasem câteva spectacole în București. Întâlnirea cu Peter Brook a venit exact la momentul potrivit, el fiind unul dintre cei mai mari regizori ai teatrului modern și cred că acea experiență m-a format și ca artist și ca om. - Cum e Peter Brook, ca personalitate? - E o persoană fascinantă, se poate vorbi ore întregi despre el, dar, într-un cuvânt, e fascinant. De la el am învățat să respect actorii și consider că nu poți face un spectacol bun fără ca actorii din acel spectacol să performeze. Cred mult în munca de echipă, iar repetițiile sunt drumul către spectacol. Drumul acela e mai interesant și mai complicat decât spectacolul în sine. - În ce măsură putem vorbi despre extinderea conceptului de terorism spre viața socială în ceea ce privește piesa "Terorism"? - Acest lucru e cel mai interesant la piesă. Aici nu e vorba despre terorismul pe care îl vedem în fiecare zi, ci despre cel pe care îl vedem și îl trăim în fiecare zi acasă, la serviciu, în viața noastră intimă… Este un tip de terorism mult mai periculos care coexistă în viața cotidiană, aparent banală. Piesa "Terorism" este o piesă cu mult umor, subtilitate și, în același timp, foarte cinică. Este vorba despre cum terorismul din viața cotidiană devine mai periculos decât cel islamic. În acest sens, există în text o replică foarte interesantă, când un personaj spune "Deja totul a explodat în noi". Într-un fel, asta se întâmplă; în viețile noastre sunt mici bombe care explodează în fiecare zi și pot fi mai periculoase decât cele din autobuz sau aeroporturi. A fost o șansă, și pentru mine, și pentru actori, să lucrăm pe un text bun. E o piesă serioasă, specială, un tip de dramaturgie foarte solidă. Într-adevăr, rușii au autori clasici și contemporani foarte buni. - Cum vă alegeți piesele pe care urmează să le puneți în scenă? - Eu pun în scene piese care îmi plac la un moment dat, pe care le simt aproape și pentru care simt o anumită atracție. - Veți mai lucra cu trupa Teatrului de Stat din Constanța și pe viitor? - M-aș întoarce cu plăcere la Constanța, m-am simțit foarte bine aici, e o trupă bună.


Articole din aceeaşi secţiune

Pagina a fost generata in 1.4341 secunde