Poveşti din Cetatea de la Capidava. Cum trăiau familiile bogate în primele secole de după Hristos

374
În scurt timp, constănţenii, dar şi turiştii care vor dori să ajungă la minunata cetate Capidava, vor putea face acest lucru. Desigur, aceasta este vizitabilă şi la acest moment, dar acum mai sunt de pus la punct unele aspecte organizatorice, după ce a trecut printr-un proces de reabilitare. Deschiderea oficială a acestui obiectiv va avea loc în cursul lunii iulie.

Capidava are o istorie extraordinară în spate. Aceasta a fost ridicată de către romani pe locul în care, cu vreme în urmă, existase o davă a geţilor. Toponimul este, de altfel, unul getic şi se traduce „Cetatea de la Cotitură”, pentru că, în acest loc, bătrânul fluviu Dunărea (Istru - cum îl numeau grecii) făcea un larg cot. Potrivit muzeografului Cristian Cealera, de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, cetatea romană a fost construită la acest important vad de trecere, pe un masiv stâncos, şi avea o poziţie strategică, fiind un excelent punct de supraveghere al malurilor. Castrul a fost ridicat la începutul sec.II d.H, în timpul împăratului Traian, făcând parte dintr-un amplu proces de fortificare a limesului (frontieră) dunărean.

De precizat că aceasta nu a fost doar o fortificaţie cu rol militar, ci şi o aşezare urbană prevăzută cu amenajări portuare (un mic port terasat), fapt ce a contribuit la crearea unei bogate şi înfloritoare activităţi economice.



„Aşezarea a funcţionat în epocile romană şi romano-bizantină şi şi-a încetat existenţa în a doua jumătate a sec.VI d.H. Cel mai probabil, părăsirea cetăţii a survenit după marea distrugere provocată de către kutriguri, în anul 559 d.H, într-o perioadă în care Imperiul Roman de Răsărit nu mai avea puterea de altădată şi nici fondurile necesare unei refaceri edilitare. Locuirea la Capidava a fost, însă, reluată în Evul Mediu, în secolul X, când Dobrogea a reintrat sub stăpânirea Imperiului Bizantin. Dovada de locuire medievală este dată de numeroasele bordeie descoperite în interiorul incintei. Renaşterea aşezării a fost de scurtă durată, pentru că în anul 1036 este consemnată o nouă distrugere, de această dată provocată de pecenegi”, a explicat specialistul.



Cercetarea arheologică, demarată în 1924

Ruinele cetăţii au fost identificate încă de la finele secolului XIX, dar cercetarea arheologică sistematică a fost demarată în 1924, de către Gheorghe Florescu, asistentul lui Vasile Pârvan. În ultimul secol de cercetări au fost descoperite numeroase vestigii, a fost dezvelită incinta, şi au fost identificate obiective militare, civile şi religioase. De asemenea, trebuie amintit faptul că cetatea avea un plan patrulater, cu laturi de 105/127 metri, ziduri groase de doi metri şi înalte de 5-6 metri, şi cu şapte turnuri de peste zece metri înălţime. Pe latura de Sud-Est se afla Poarta Principală, lată de 2,5 metri. O altă ieşire, strategică, se găsea pe latura de Sud-Vest, în incinta unui turn amplasat spre Dunăre.

În afara cetăţii au fost descoperite terme, băi publice, fapt ce atestă dezvoltarea aşezării. Totodată, în interiorul cetăţii a fost descoperită o bazilică din secolul VI, ştiut fiind faptul că în acea perioadă Capidava era unul dintre sediile episcopale de pe teritoriul Scythiei Minor (Dobrogea).



De-a lungul secolelor, a adăugat muzeograful constănţean, la Capidava, au fost cantonate detaşamente ale unor legiuni (Legio V Macedonica, Legio XI Claudia, Legio I Italica), dar şi unităţi auxiliare (cohors Ubiorum, Germanorum etc).

Monumente şi oameni ai vremurilor demult apuse

El ne-a povestit că la faţa locului a fost descoperit un monument funerar uriaş, greu de câteva tone, ce spune povestea unei oficialităţi dobrogene de acum două milenii. La Ulmetum (Pantelimon) a fost găsită piatra funerară a lui Gaius Iulius Quadratus, un cetăţean roman care a trăit în secolul II d.H. Inscripţia şi desenele de pe monument (scene de arat şi de păstorit) dovedesc faptul că acest Quadratus era un om foarte bogat, cu mari proprietăţi agricole şi proprietar al multor turme de vite şi care îşi avea probabil casa (villa rustica) în apropierea aşezării Ulmetum. Pe vremea aceea, Ulmetum se afla în plin centrul teritoriului ce aparţinea administrativ de Capidava (Cetatea de la Cotitură), care era în acele timpuri un fel de comună autonomă de care depindeau toate satele (vicus-uri) din centrul Scytiei Minor.



„Aflăm din inscripţie că Iulius Quadratus a fost «princeps loci», un fruntaş al locului, conducător al satului Ulmetum. În acelaşi timp, el îndeplinea şi funcţia de «quinquennalis teritorii Capidavensis», un fel de magistrat suprem al zonei. Un alt monument, o inscripţie, ne spune povestea adevărată a unei familii bogate ce a trăit la Capidava, în primele secole de după Hristos. Este vorba despre familia Cocceius, formată din cetăţeni romani stabiliţi în Scytia Minor şi care au devenit mari latifundiari. Astfel, pe o stelă funerară, pe care se regăseşte următoarea inscripţie: «Zeilor Mani, Marcus Cocceius Vitlus, veteran al cohortei I Ubi», stegar, a trăit 70 de ani şi a făcut serviciul militar 28 de ani. Moştenitorii Claudia, soţie, Cocceius Veturius şi Cocceius Nardus, fii, s-au îngrijit să i se facă mormânt”, a adăugat muzeograful. Se spune că Marcus Cocceius Tito a îngrijit să i se refacă mormântul piosului strămoş. Aşadar, totul apare ca o simplă piatră de mormânt, dar în urma cercetărilor, specialiştii au reconstruit crâmpeie din viaţa acestei familii, ţinând seama de indicii preţioase.

Tot la Capidava a fost descoperit şi un foarte interesant vas de epocă medievală. Este vorba despre un urcior de lut, pe care a fost inscripţionat, cu litere greceşti, numele Petre (probabil este semnătura olarului). Inedit este faptul că vasul a fost descoperit în 1967 de un ţăran din Topalu numit Petre, pe sectorul în care lucra arheologul Petre Diaconu.



Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.366 secunde