€ 4.748
£ 5.4269
$ 4.1981

Mai multe ştiri online:

Povestea zidului de pe Plaja Tataia

Ştire online publicată Joi, 12 Iulie 2012. Autor: Paula TUDOR
Pe plaja Tataia din Constanța, zidul năpădit de stuf și buruieni - care avea și funcționalitatea de closet pentru unii și alții -, s-a luminat și a-nceput să ne spună o poveste. 

Marți, pe la ora șapte seara când vântul ridica nisipul de pe plajă aruncându-l prin părul oamenilor, iar norii negricioși se scremeau să stoarcă niște picături dar n-au reușit decât să gonească lumea, vreo zece inse pictau de zor zidul care proptește malul. Sunt patru artiste, alias “Asociația din pod”, organizație din București care l-a creat pe „Mr. Urban”și l-a adus la mare. Restul sunt voluntari, iar între aceștia, în afara tinerei de 27 de ani profesoară la colegiul de arte, sunt copii.

“Aventurile lui Mr.Urban la mare” face parte dintr-o serie. El s-a mai aventurat doar prin București, urbea natală, însă anul acesta, zidul de pe plajă este ecranul pe care se desfășoară aventura lui, într-o îmbinare între street art și pictură. Mara Patriche pictează între doi copii. Se oprește, se șterge de vopsea pe șorț și ne devine ghid. “Mr. Urban este un cetățean care se lovește de mizeriile cotidiene. Proiectul a pornit pentru că toți suntem foarte stresați când ieșim în comunitate. Ne deranjează tot felul de aspecte și tot timpul dăm vina pe ceilalți. Dar și noi suntem în la fel de mare măsură implicați. «Ceilalți» suntem noi și trebuie să realizăm că vina este și a noastră. Proiectul este o oglindă. Mr.Urban este fiecare dintre noi”. 

De la dreapta la stânga sub ochii noștri prinde contur și culoare povestea acestui domn. Cum pleacă el din București spre mare, cum se înghesuie pe autostradă, apoi intrarea în Constanța cu chei fluturânde de pe trotuar și, în sfârșit, înghesuiala din recepția hotelului. Urmează baia în mare, printre stropii aruncați de skijet-ul care face figuri în zona de scăldat. La club, unde, în timp ce se întreține cu o blondă șuții îi saltă portofelul. Mizeria de pe plajă, cocălărismele din restaurant și kitch-urile din satul de vacanță. Din aventuri nu lipsește partea frumoasă – marea, digul, portul, faleza. Iar din Peninsulă, Stradela Vântului urcă pe zid. 

Cum ar putea atrage atenția un zid? Prin frumusețea graficii și calitatea mesajului. Prin faptul că o pată gri care nu sărea în ochi decât prin vreun înscris buruienos, devine atrăgătoare. Anul trecut au ales un zid pitit în spatele unui liceu din București. Ascuns de buruieni puturoase, însă pe un drum bătut de sute de oameni. Au făcut o cerere la instituții și buruienile au fost rase iar zidul a fost reparat. „Au venit foarte mulți copii din cartier și au pictat. Se vede că ei au muncit la zidul acela - a trecut un an și e aproape intact (e doar o mică mâzgălitură)” povestește femeia cu mândrie. 

Acum au ales zidul din Constanța pentru că-l știau din copilărie. Iar aici e locul unde se adună și turiști și constănțeni. Și fiecare se poate regăsi în povestea asta la fel cum fiecare poate participa la ea. Ca Diana, care n-are încă 12 ani dar spune că toată viața i-a plăcut să picteze și a vrut să fie voluntar. Acum două zile, fiind la plajă a văzut zidul, pictorii, și a întrebat despre ce-i vorba. Când a văzut că-i rost și de pictură și de voluntariat, s-a pus pe treabă. „Dacă nu există un motiv bine întemeiat ca să lipsesc, cu siguranță voi veni în fiecare zi. Adică nu ai des ocazia să pictezi un perete imens” spune fata fără să lase pensula.

Daniela Gheorghiu, profa de desen de la arte, pictează și ea, lângă o elevă. Consideră posibilitatea voluntariatului la zid o oportunitate pentru elevii ei. Capătă și experiență și diplome. Și contribuie și la înfrumusețarea zonei. Îi pare rău doar că n-am nimerit într-o zi mai plină. De voluntari. „Am fost într-o zi și 20” se mândrește ea. Pe Nicoleta, eleva ei, a uluit-o reacția oamenilor: „unii spun că e foarte fain, alții ne întreabă strâmbându-se: «Dar de ce faceți asta? Vă iese ceva?»”

Cine mai dorește să picteze un zid public fără să fie amendat poate să o facă pe plaja Tataia, desenul aflându-se cam la jumătate. Mara Patriche, constănțeancă de loc, ne sugerează (nouă, locuitorilor urbei) doar să nu-l lăsăm să dispară. „Zidul poate fi suport și pentru alte proiecte de gen”. Ele au creat precedentul și speră să se urnească și constănțenii să facă ceva pentru urbea lor. Orice. Spune că și fondurile sunt accesibile. Ele au reușit aplicând cu acest proiect la Administrația Fondului Cultural Național. 

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Inchide
Pagina a fost generata in 0.8945 secunde