Povestea satului dobrogean populat de lipovenii scopiți

Marţi, 27 Octombrie 2015
661
Satele dobrogene vorbesc despre istoria veche de mii de ani din acest perimetru cuprins între Dunăre și Mare. De-a lungul timpului, multe sate dobrogene au dispărut de pe fața pământului, cum este și cazul satului Colelia (de lângă Pantelimonu), în timp ce altele "respiră" istorie și astăzi. 


Arhivistul Constantin Cheramidoglu, din cadrul Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale, spune că fiecare sat își are povestea lui: "Toate au avut o perioadă de început, una sau mai multe de înflorire, mai toate au trăit și vremuri grele, din care unele au ieșit cu bine, altele nu". 


Satul 2 Mai a fost mai întâi populat de lipovenii scopiți, care fuseseră izgoniți din Rusia, după care au sosit românii în zonă.  


Cheramidoglu spune că satul 2 Mai a fost un vechi sat turcesc, numit  Kecege, care a dispărut. Românii au fost împroprietăriți cu câte 10 ha, iar lo-calitatea a cunoscut o dezvoltare extraordinară în anii 1970-1980, datorită turiștilor.  2 Mai este localitatea înființată în anul 1888, de către omul politic Mihail Ko-gălniceanu. "Acesta deținea o moșie pe aceste locuri și pentru a da un exemplu celor ce nu credeau în posibilitățile de dezvoltare economică a Dobrogei, a investit averea sa în proprietăți rurale dobrogene. Primii coloniști aduși de el au fost adăpostiți în clădirile deja exis-tente la exploatația agricolă, ei primind apoi câte un pogon pentru casă și grădină, pe care deveneau proprietari după o perioadă de 12 ani. Denumirea de 2 Mai provine de la amintirea actului de la 2 mai 1864, prin care domnitorul Al. I. Cuza a dizolvat parlamentul de atunci, spre a putea legifera mai ușor reformele de modernizare a României. Cel care a sprijinit această acțiune, pentru care a fost acuzat ulterior de opoziția politică, este Mihail Kogăl-niceanu", a declarat arhivistul Cherami-doglu. 


90 de locuitori, la sfârșitul sec. XIX 
29 de familii avea satul 2 Mai la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu 90 de locuitori, mare parte dintre ei ruși, care s-au retras odată cu armatele rusești, în anul 1916. 


"Locul lor a fost luat de către familii de pescari lipoveni, proveniți din județul Tulcea, iar prin aplicarea legilor de reformă agrară din anul 1921, de familii de români veniți din județele Teleorman, Vlașca, Gorj etc. La 1936, populația satului se ridica la 646 de suflete, din care un număr de 476 de români și 170 de ruși. Satul începe să crească rapid, ajungând în anul 1936 la 85 de gospodării, iar în 1941, la 139", a su-bliniat arhivistul Constantin Cheramidoglu. 


Agricultura, creșterea vitelor și pescuitul erau principalele îndeletniciri ale locuitorilor. În sat exista la acea vreme o băcănie, cafenele, cârciumi și chiar o cărămidărie. 


După perioada grea din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în anii următori, urmează un reviriment după 1960, când, în sat se construiesc mai multe case noi, un cămin cultural și un nou local de școală. Cheramidoglu povestește că populația crește, ajun-gând la 1.433 locuitori în 1966. La ultimul recensământ, din anul 2002, se înregistrau 758 de locuințe, în care trăiau 2.248 persoane. 


Astăzi, satul 2 Mai este cunoscut ca stațiune turistică. 


Articole din Cultură-Educație


Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.1737 secunde