€ 4.748
£ 5.4269
$ 4.1981

Mai multe ştiri online:
Din experiența unui constănțean consacrat pe scene din Europa

Performanța înseamnă 10 ore de studiu pe zi, mii de euro pentru concursuri, „optimism și nervi de oțel”

Ştire online publicată Vineri, 08 Februarie 2008. Autor: Georgiana VOINEAGU
Eugen Nazare este unul dintre tinerii de succes ai Constanței, care și-a ales o carieră în muzică din pasiune. La ora actuală își continuă la cariera la Cluj, dar derulează numeroase proiecte cu foștii colegi de promoție de la „Regina Maria“ și cu profesorii din Constanța. Ne-a vorbit despre ce înseamnă performanță la vârstă foarte fragedă într-un domeniu care în România, la ora actuală, nu este tratat la adevărat lui valoare. Eugen Nazare s-a născut la 20 februarie 1983 în Constanța, este absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj, secția pian (clasa prof. Daniel Goiti), și este, în prezent, și profesor de pian al Liceului de Muzică „Sigismund Toduță”, din Cluj Napoca. Are un palmares impresionant: premiul I absolut „Citta di Stresa”, Italia; premiul special al juriului „Virtuosi per musica di pianoforte”, Cehia; premiul al III lea „Rovere d’Oro”, Italia; premiul I „J .S. Bach”, Paris, Franța; premiul al II-lea „Steinway”, Cannes, Franța și la Concursul Muzical European „Citta di Moncalieri” - Torino, Italia ș.a. Li se adaugă premiile naționale premiul I „Mozart“, Constanța, două ediții consecutiv, premiul I și premiul special al juriului „Primăvara artelor”, Bacău, 1993 și 1994. A urmat un curs internațional de perfecționare „S. Rachmaninoff”, în Rusia, a fost semifinalist în „Llangollen International Musical Eisteddfod”, Anglia, a primit o bursă oferită de statul spaniol prin A.E.C.I. la cursurile de vară din Santander, în iulie 1999, clasa prof. Boris Block, și a fost bursier în cadrul „Georgia Rotary Student Program” la Berry College, Georgia, U.S.A, august 2004 - februarie 2005, clasa prof. Kris Carlisle. Iar recitalurile lui Eugen au cuprins scene din țară, dar și din Germania, Centrul cultural al României la Viena, Paris, fiind, totodată, membru al Fundației „Henry Coandă” Superdotați, București. Calculatorul - o pasiune seacă, fără feedback - De ce ai ales această carieră? A fost o pasiune personală sau părinții te-au îndrumat, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor? - Mama mea e profesoară de pian, sora ei - la fel, tatăl meu a cântat la vioară. Ca atare, cred că am avut nativ o anumită înclinație spre muzică. Zilele trecute, o elevă avea la status pe messenger „viața nu ar fi la fel fără muzică”. Așa este, muzica te prinde. Și pe măsură ce o înțelegi și o interpretezi mai bine, îți place din ce în ce mai mult. Iar dacă ai și posibilitatea, iar eu am avut, să fi recunoscut pentru muzica și meritele tale, atunci cred că drumul este pecetluit. Personal, am două pasiuni: pianul și calculatoarele. Ultima dintre ele este seacă, nu am feedback, indiferent cum apăs eu tastele, pe ecran apare aceeași literă. La pian e diferit: orice schimbare, orice intenție este perceptibilă. Și, mai mult decât atât, pot să transmit mai departe. „Pianul nu are în spate un mecanism mediatic care să îl facă profitabil” - Sunt susținuți corespunzător tinerii care aleg această carieră? - Clar, scurt și absolut:nu. În primul rând trebuie să ne gândim că arta nu este un hobby pentru oricine. Un solist talentat are nevoie acasă de instrument - care poate să ajungă până la 6.000-8,000 de euro. În plus, instrumentul trebuie să fie întreținut - acordat, schimbat de corzi, ancii pentru suflători etc.) Dacă suntem realiști, ne dăm seama că performanța nu se obține cu 2 - 3 ore pe săptămână cu profesorul; astfel, deja avem portretul unui interpret care provine dintr-o familie destul de înstărită, capabilă să îi asigure copilului cele mai bune condiții. Mai mult, deplasările la concursurile naționale și internaționale se fac pe cont propriu și pot să ajungă lejer la 3.000 de euro pentru o singură participare. Iar premiile care pot fi obținute, cu excepția câtorva concursuri de anvergură la care dacă nu ești Richter sau Rubinstein nu prea ai șanse nici măcar să treci de prima etapa, sunt mici. Chiar dau cazul unui trio din București care mă întreba de concursul „Mozart” din Cluj, iar când au auzit valoarea premiilor, au zis că nu rentează, ei putând să își scoată doar cheltuielile în cazul fericit în care ar fi luat locul I. Pe de altă parte, liceele sau conservatoarele nu au bugetele necesare pentru a susține tinerele talente fie în cadrul recitalurilor și concertelor în țară, fie prin acordarea de burse în străinătate. E greu să investești personal bani în ceva ce nu produce bani. Pianul nu are la noi nici pe departe un mecanism mediatic în spate care să îl facă profitabil. Dar trebuie să menționez că am întâlnit și profesori care au zis că pun ei banii pentru curs dacă nu avem sponsorizări. - Iar acum predai din experiența ta elevilor din Cluj. Și te regăsești în drumul lor anevoios spre o carieră în muzică. - În calitate de profesor, pot să zic că până acum, în doar jumătate de an de activitate, deja am avut unele surprize foarte plăcute din partea elevilor, în special din partea celor de clasa a XI-a, care, până la urmă, într-un sistem care este așa cum este, te mișcă profund. Cu optimism, nervi de oțel și multă implicare, cred ca merită făcut performanță. Acum știu cum se pregătește un recital, un concert cu orchestra, un concurs, am trecut prin toate situațiile posibile, am căutat rezolvări din punct de vedere psihologic pentru toate tensiunile și emoțiile și ca atare știu exact prin ce trec elevii, pot să îi ajut nu din cărți, ci din experiența proprie. "Când ești tânăr cânți mult și repede, cât mai greu și vrei să iei ochii cu tehnica ta. Când te maturizezi, descoperi genialitatea în spatele câtorva note trecute în partitură." "Până și Richter avea recitaluri în care acuratețea era pe locul doi, dar felul în care cânta și ceea ce transmitea publicului...acolo este departajarea pentru mine, între un interpret perfect din punct de vedere tehnic și unul adevărat care nu vrea să ia ochii, vrea doar să cânte, să ne lase o parte din per-sonalitatea sa." La sfârșitul acestei luni, la Cluj, pianistul constănțean Andrei Deleanu susține un curs de măiestrie, la invitația elevilor și profesorilor de la Liceului de Muzică „Sigismund Toduță”, din Cluj Napoca. Participă aproximativ 10 elevi, care vor susține cursuri în sala liceului din Cluj, pe noul pian de concert Brodmann. Este vorba despre elevi care deja au în palmares premii la olimpiade naționale, precum și la concursuri din Piatra Neamț, Sibiu și Bacău.

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Articole din aceeaşi secţiune

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Inchide
Pagina a fost generata in 0.586 secunde