Palatul bombardat. Ce clădiri a pierdut Constanța de-a lungul vremii

Duminică, 08 Noiembrie 2015
1886
Armenii din Dobrogea au lăsat Constanței o moștenire extraordinară. "După agoniseala de o viață, armenii dobrogeni înălțau clădiri pentru a îmbogăți zestrea edilitară a urbei cu edificii cât mai frumoase", relatează Simion Tavitian, în volumul "Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor". Din păcate, dintre aceste bijuterii arhitectonice, doar o parte au rămas în picioare. Multe dintre ele au căzut pradă vandalismului sau războiului.

Așa a fost și soarta Palatului Manissalian, important edificiu din vecinătatea Catedralei "Sf. Petru și Pavel", devenit ulterior sediul Camerei de Comerț și Industrie, bombardată și demolată în cel de-Al Doilea Război Mondial.

"Un Palat impresionant, a cărui piatră de temelie a fost pusă în anul 1905, aparține cerealistului Manissalian. Clădirea marca semeț și inspirat unghiul realizat pe bulevardul Elisabeta și strada numită în epocă D. A. Sturdza, dar și anterior Romană, ulterior Karl Max, iar astăzi, Revoluției. Ca un om care se respectă, Manissalian a făcut apel pentru proiect la arhitectul Ion D. Berindei, autor printre altele, al celebrului Palat Administrativ (astăzi, Palat al Culturii din Iași), conceput în stil neogotic. Formația sa este însă una neoclasică, desprinsă în Europa într-un mediul eclectic. Monumen-talitatea Palatului Manissalian este senină și lipsită de rigiditate prin adecvare la poziție și prin detaliile decorative atent și rafinat dozate", arată Simion Tavitian.

Autorul volumului "Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor" spune că Manissalian nu și-a construit casa în mahalaua armenească, situată dincolo de strada Mircea cel Bătrân, în jurul bisericii ctitorite de Nazaret Torosian, în anul 1880, ci cu fața spre bulevardul Elisabeta, care țărmurea marea.

La rândul ei, Doina Păuleanu, autorul volumului "Constanța 1878-1928. Spec-tacolul modernității târzii", volumul I, povestește că "Armeneag Manissalian (1875-1934), mare comerciant și exportator de cereale, originar din Angora - Turcia, unde s-a născut în 1863, se stabilește cu întreaga familie, aidoma altor armeni și din aceleași cauze politice, la Constanța, unde înființează o prosperă firmă de comerț, Frații Manissalian, apoi la București".

În același volum, criticul de artă Doina Păuleanu subliniază: "Conceput în anul 1904 de arhitectul Ion D. Berindei, cu fațada principală la bulevard, marcând semeț și inspirat unghiul pe care acesta îl realizează pe strada numită în epocă Romană. Ma-sivitatea construcției, care sugerează în acest caz, aspirația neoclasică a proiec-tantului, are detalii decorative eclectice, dar bine dozate și argumentate de aspectul general și ritmicitatea volumelor".

Clădirea cu două etaje avea o arhitectură eclectică, ferestre generoase, balcoane franțuzești, fațadă luxoasă, interior de asemenea, pardoseli de marmură, mobilier de epocă și tablouri valoroase.

Armeanul care și-a dedicat viața actelor umanitare

Omul de afaceri rămâne în memoria constănțenilor ca acel armean care și-a dedicat viața actelor umanitare. Este omul care a salvat de la o tragedie cumplită peste 2.000 de armeni, ocupându-se îndeaproape de cazarea refugiaților armeni, intervenind pe lângă primul ministru Ionel I.C. Brătianu. Înființează un spital cu 250 de paturi la București, de asemenea contribuie la înființarea unui orfelinat la Strunga, pentru 200 de copii.

Armeneag Manissalian se căsătorește cu Marietta Aburel, o armeancă din Moldova. Împreună cu fratele său mai mare, Kevork, formează societatea "Frații Manissalian", care se ocupa cu exportul de cereale în Austria și Franța. În paralel, cei doi frați mai mici, Garbis și Grigore, se mută în Franța, unde vor înființa mai târziu "Manissalian Frèrres".

Ziarul "Dacia" din iulie 1923 transmite vestea prin care anunța că Garbis și Grigore au murit în urma unui accident. "Moartea fraților Manissalian impresionează profund cercul marelui comerț din Capitală, dar cu mult mai mare intensitate ne lovește pe noi, cei din Constanța. Frații Manissalian erau socotiți comercianți de frunte și mai ales energia lor a contribuit mult la crearea faimei portului Constanța," se arată în volumul "Constanța 1878-1928. Spectacolul modernității târzii".

În 1941, clădirea a fost distrusă, mobilierul a ars, fiind bombardată de ruși. După anul 1947, palatul a fost demolat, locul lui fiind luat de un bloc. 

Pagina a fost generata in 0.3014 secunde