Palatul Arhiepiscopal, zidit din credință și sacrificiu

După ce, în 1883, se punea piatra de temelie a Catedralei din Constanța, ziua de 24 mai 1925 marchează punerea pietrei fundamentale a Palatului Episcopal. Doi ani mai devreme, Primăria preciza, așa cum se menționează în monografia "Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel". Constanța 1883- 2008", realizată de dr. Doina Păuleanu și dr. Virgil Coman (editura Arhiepiscopiei Tomisului, 2008) că "actuala Biserică ar putea servi drept Biserică Episcopală, iar pentru a înlesni cât mai curând ființarea acestei Episcopii, Administrația Comunală este dispusă să pună la dispoziție locul din curtea bisericei pentru construirea Palatului Episcopal" (p.56).
Aflăm, din monografia autorilor, că în timpul lucrărilor de construcție a Palatului a existat și un sacrificiu. Astfel, este semnalat un episod nefericit care confirmă neregulile care aveau loc pe șantier. Este vorba despre sinuciderea antreprenorului constănțean Gh. Pruncu, săvârșită pe 3 decembrie 1926. În lucrarea citată descoperim scrisoarea adresată de către sinucigaș soției sale, din care rezultă faptul că era victima dezinteresului inginerului Gh. Popescu: "Elizo dragă, Trebuie să o isprăvesc odată, căci această situațiune nu mai poate să dureze. Popescu mă amânase ultima dată că la situațiunea ultimă încasată îmi va da vreo 40.000 lei pentru a mai putea face față greutăților și restul la lichidare care va fi în curând. Absolut nici un ban nu a voit să-mi dea și după câteva ore cât a stat la șantier a plecat cu primul tren. Dacă aș avea cel puțin mijloacele pentru nevoile zilnice, m-aș lupta cu el și sunt sigur de reușită, așa însă nu pot, sunt înglodat în datorii și nu văd scăpare pentru mine. Cel puțin să te scap pe tine și cred că cu ajutorul lui Alecu (deputat Al. Mavrodin - n.r) veți putea reacționa așa cum trebuie să se reacționeze față de o canalie.
Te rog iartă-mi gestul ce sunt nevoit să fac, e destul de dureros pentru mine, numai eu știu ce e în sufletul meu în aceste momente, dar trebuie să-l fac pentru a te salva" (p. 62).
Arhitectul Gh. Pruncu avea 62 de ani, printre realizările sale numărându-se fosta casă Manisalian Frères, actualmente Camera de Comerț, casa Damadian, palatul Serviciului Militar al Portului. "Odată cu el dispare una dintre figurile cele mai simpatice ale orașului nostru, iar vestea tragicului său sfârșit a produs o profundă impresie în toate cercurile locale unde era stimat și iubit" (p. 62).
Recepția finală care marca încheierea construcției Palatului Episcopal are loc la 19 iunie 1927. Totuși, dr. Doina Păuleanu și dr. Virgil Coman arată că lucrările au continuat în exterior până în 1957-1958, în 1941 clădirea fiind afectată de bombardamentele aeriene sovietice.
Din 1957, clădirea Palatului Episcopal devine sediul Muzeului de Arheologie, până în 1977, când i se repartizează clădirea primăriei din Piața Ovidiu. Pe locul rămas liber se instalează Biblioteca Județeană, care funcționează aici până în 1998, an în care clădirea este din nou preluată de Arhiepiscopie.