Pilda părintelui Arsenie către preotul Marius Moșteanu:

"Păcatul este ca buruiana pe care o smulgi prin spovedanie"

Joi, 09 Aprilie 2015, 15:52
3654
Iubit de sutele de credincioși ce calcă pragul Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, mai ales pentru înțelepciunea vorbelor sale, părintele Marius Moșteanu ne-a dezvăluit care ar fi asemănările dintre Săptămâna Altfel petrecută de elevi și Săptămâna Patimilor din care credincioșii ortodocși petrec ultimele zile.

- Cum explicați această neașteptată atribuire de asemănări?

- M-am gândit să mă exprim conform propriei mele conștiințe și să am un dialog cu mine însumi. Așa cum cred că este bine pentru orice creștin.

La școală nu mai este nimic ca înainte. Nu mai este ca săptămâna trecută, ba chiar se fac excursii, chiar se fac investigații pe colo și pe colo. Am auzit că anumiți copii au acces în tot felul de instituții: un grup de copii a fost la un post de radio, altul la o fabrică de zahăr, alții la muzee și m-am gândit că așa ar trebui să se pună problema și în Săptămâna Patimilor. Și noi avem foarte multe lucruri pe care le facem în fiecare zi la fel, ca un elev care se duce în fiecare zi la școală și are de făcut teme și așteaptă sâmbăta și duminica să mai ia o pauză și să se recupereze. La fel și noi, în fiecare săptămână din anul bisericesc facem câte ceva, iar sâmbăta ne pregătim dacă este vreo sărbătoare, venim la biserică duminica. Dar această săptămână este altfel, în care să ne vizităm pe noi înșine. Avem în noi copilul care plânge încă pentru că nu i-am împlinit noi tot ceea ce înseamnă vise. Poate că atunci când eram mici ne-am gândit ce bine ne-ar fi nouă să învățăm să cântăm la un instrument. Și ori din lenevire, ori din alte pricini binecuvântate sau nu, nici nu l-am început. Atunci când eram mici și ne supăra cineva spuneam «Mă fac eu mare și instaurez dreptatea».

- Să înțeleg că ne propuneți o proprie incursiune.

- Exact, a venit vremea în Săptămâna Altfel să împăcăm acest copil, adică să facem incursiune în noi înșine. Cum fac copiii o incursiune la un muzeu și admiră operele de artă, să știți că operă de artă este și introspecția în care putem să ajungem fiecare dintre noi. Putem să mergem până în străfunduri și să ne aducem aminte de lucruri frumoase de persoane pe care poate că le-am uitat, să ne aducem aminte de talente pe care nu le-am folosit ori de lucruri pe care ni le-am propus și spunem noi că n-am avut timp. Și iată că acum, în Săptămâna Altfel, în Săptămâna Patimilor, aflăm că avem încă multe multe virtuți nefolosite, care așteaptă să fie luate în seamă. Câte lucruri nu au fost săptămâna aceasta descoperite de niște copii? Pentru ei a fost prima dată, dar lucrurile existau de atâta vreme pentru ceilalți. Așa este și cu noi. Avem lucruri pe care nu le-am folosit niciodată, avem oameni pe care nu că i-am fi uitat, dar nu i-am mai accesat demult.

- Și ce ar trebui să facem?

- În Săptămâna Patimilor trebuie să ne întâlnim cu noi înșine să ne îmbrățișăm virtuțile pe care nu le-am folosit până acum, să le reparăm, să le oblojim, pentru că sigur avem noțiuni de dreptate altfel decât au ceilalți. Adică păreri, mai pe românește. Ni se pare nouă că cineva este supărat pe noi. În Săptămâna aceasta Altfel, a Patimilor, dacă am avea curaj să ne ducem să-l întrebăm pe omul acela de vorbă, cu siguranță că vom afla că nu era supărat pe noi și credea că noi suntem supărați pe el. Și îi oferim un prilej de a spune că nu are nimic cu noi. Și-am mai câștigat un om, am mai pansat o problemă și probabil am mai așezat virtutea smereniei care era rănită în orgoliul propriu.

Săptămâna Patimilor este una deosebită nu prin ceea ce ni se prezintă, ci prin posibilitatea noastră de a trăi altfel. E clar că, după Paști, ne vom lua cu altele și ne vom pomeni la anul, pe timpul acesta, într-o altă Săptămână Altfel, dar este foarte important că nu vor mai fi atât de intens așezate lucrurile.

Părintele Arsenie, care mi-a fost duhovnic 35 de ani, spunea atunci când eu mă văitam de anumite păcate care se mai repetau și nu știam ce să mă fac cu ele, să le mai spun sau să nu le mai spun: «Tată, să știi că păcatul e ca o buruiană. Dacă o smulgi mai des, va rămâne fără rădăcini până la urmă, deci continuă să le smulgi în taina spovedaniei». Așa se întâmplă și cu noi. Încet-încet, ne vom aduna în noi înșine și Săptămâna aceasta a Patimilor va așeza în noi ceva anul acesta ca o grădină pe care o săpăm, în care plantăm flori și bineînțeles că după ce se termină sezonul florilor respective trebuie să facem ceva în ea. Doar dacă avem copăcei pereni, pe care trebuie să-i mai ajustăm, să le văruim tulpinile, să-i primenim. Această Săptămână a Patimilor este o săptămână în care avem posibilitatea să ne primenim și grădina sufletului, dar mai ales ograda virtuților pe care nu le-am mai folosit demult.

Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.4011 secunde