Obiceiuri și tradiții de Crăciun, în Dobrogea. Cum se organizau colindătorii pe vremuri

Reprezentanții Muzeului de Artă Populară din Constanța prezintă obiceiurile și tradițiile de Crăciun specifice satului tradițional,

care așteaptă să întâmpine așa cum se cuvine, cu bucurie, colinde și masă îmbelșugată, venirea pe lume a Pruncului Iisus. Ca urmare, casa întreagă trebuie să se pregătească de sărbătoare, ca și gospodăria, pentru ca totul să fie în ordine perfectă. 

"Dacă femeile și fetele se ocupă cu treburile din interiorul locuinței (gătit, curățenie), capii de familie, ajutați de băieți, repară garduri, porți, anexe gospodărești și sparg lemne pentru cele trei zile de Crăciun în care se consideră că este mare păcat să se lucreze. Apoi, casele primenite se gătesc de sărbătoare, cu țesături lucrate cu măiestrie de stăpânele casei, frumos ornamentate în culori vii. 

De asemenea, în camera curată se pun cele mai frumoase și curate lucruri: așternuturi, fețe de pernă, ștergare, pe jos se aștern foițe de lână. Pregătirea și împodobirea interiorului locuinței țărănești se fac cu mare atenție în fiecare gospodărie, iar primirea colindătorilor în camera curată este un semn de mare cinste din partea gazdei, dar și un prilej de sugerare a situației materiale a fetei de măritat. De aceea, aceasta va deveni «sediul» lucrurilor celor mai de preț din casă a podoabelor și a obiectelor de valoare", au explicat muzeografii constănțeni. 

Și icoana Nașterii Domnului, încadrată de ștergar curat (de borangic, în Dobrogea) și cu un fir de busuioc, precum și candela aprinsă ocupă un loc de mare cinste, pe peretele de la răsărit. De asemenea, în aceste zile, se pregătesc și cele mai frumoase straie de sărbătoare cu care țăranul se va duce la biserică. 

Desigur, nu trebuie să uităm nici de colindători. Pe vremuri, din ceata de colindători făceau parte tinerii cei mai serioși, de încredere și buni cântăreți, pentru a da un bun exemplu comunității, aceștia fiind priviți ca buni gospodari în sat. 

În Dobrogea de Sud, existau niște reguli nescrise, un fel de cod deontologic pe care trebuia să-l respecte fiecare dintre membrii grupului. Acest "regulament" se referea la criteriile de primire în ceată și la obligațiile membrilor săi în timpul repetițiilor și în timpul colindatului. 

"Pentru a fi admis în ceată, tânărul trebuia să fie creștin, să fie flăcău cu trecere și nume în sat, să aibă armata făcută (criteriu valabil doar în anumite așezări), să știe să scrie și să citească, să fie bun cântăreț, să nu fie divorțat sau văduv, să nu fi necinstit vreo fată, să nu fie bețiv, să nu fie hoț, să nu aibă vreun defect fizic sau psihic și să locuiască în sat. Membrii cetei trebuiau să participe la toate repetițiile, să dea ascultare

șefului de ceată, să nu se îmbete și să nu producă scandaluri în sat", a declarat directorul Muzeului de Artă Populară, Maria Magiru. 

În plus, regulile trebuiau să fie respectate mai ales în timpul colindatului. Astfel, fiecare flăcău din ceată trebuia să fie atent la cântarea colindelor, să nu producă vreo stricăciune sau furt gospodarilor pe care îi colinda, să nu ascundă din banii primiți pentru colindat și să bea cu măsură ca să nu se îmbete, cunoscut fiind obiceiul gazdelor de a-i cinsti pe tinerii colindători cu un păhărel de vin. 

Trebuie precizat că în Dobrogea există o varietate mare de colinde (colinde de fată, de tineri căsătoriți, de mort, de străin, de cioban, de pescar etc.), însă elementul religios nu este foarte pregnant.