O raită prin Cuibul Reginei din amintiri

1552
2

Articole de la același autor

O emblemă a  Constanței, care, din fericire, nu s-a dărâmat, dar s-a transformat (în Muzeul Portului - n.r.), este Cuibul Reginei. A fost construit la începutul secolului trecut, anul 1911, pentru Regina Elisabeta, persoană foarte romantică, ne-a povestit Doina Păuleanu, cea care istorisește în "Constanța 1878 - 1928" despre "o construcție unică, diafană și poetică, misterioasă și de neuitat".
 
Autoarea a încercat să aducă înaintea ochilor constănțenilor bucăți din istoria urbei lor despre care cunoșteau prea puține. Mai ales că aici au avut loc, atunci, poate cele mai însemnate evenimente din toată istoria vechii cetăți și a noului oraș. 
De o mare însemnătate a vremii și a istoriei, a fost și dragostea Reginei Elisabeta pentru Constanța și pentru mare. Din această dragoste nu a rămas doar Bulevardul Elisabeta care-și continuă de la începuturile urbei calea pe malul mării. Pentru familia regală se construise încă din 1903 Palatul Regal (actual Curte de Apel), însă acesta era prea aproape de gară. Dintre toate memoriile vremii, se desprinde povestea tot a unui membru al familiei regale, Arhiducesa Ileana, în amintirile sale din copilărie evocate de Doina Păuleanu. "Sgomot, fum, trenul trecea pe sub ferestre, iar marea era prea departe. Plângân-
du-se de aceste inconveniente într-o zi la un dejun la Sinaia, dorința este îndată realizată (…) De cincisprezece zile au avut nevoie lucrătorii pentru ca să ridice pavilionul de la far". 
Micul pavilion aflat între intrarea în port și far, cu forma sa ce amintea de alura unui vapor, se compunea din patru camere și un salon mare, încon-jurat din două părți de ferestre. De pe terasa superbă Regina Elisabeta le ura "drum bun" marinarilor, sau "bine ați venit". Imaginea rămasă-n amintirea Principesei Ileana ne e și nouă transmisă: "Mătușa, Aunty, cum îi spuneau copiii, o văd și acum într-o rochie albă, cu părul despletit, cu o aureolă bogată în jurul capului, cu zâmbetul pe buze dând primul bun venit sau ultimul adio vapoarelor care veneau și plecau, mari, liniștite și demne, lăsând după ele valuri în chip de pană ce se lărgeau până se spărgeau de dig. Mătușa iubea marea și-i plăcea să vină aici în micul pavilion, s-o vază și s-o audă mereu".
Pentru bucuria ce i-o pricinuia marea Regina a încercat să creeze în Constanța o viață culturală, să încurajeze manifestările culturale ale constănțe-nilor, dând prânzuri și serate culturale la pavilion. "Ziua și-o petrecea în jilțul său confortabil lucrând la dantela favorită … pe când o doamnă din anturaj îi făcea lectură, ori talentatul secretar particular Dall Orso cânta la pianul din colț un preludiu de Bach" își amintește în continuare frumoasa Principesă. Povestește cum Regina și suita sa făcea excursii pe mare cu elegantul remorcher Amarylis, cel cu perne de catifea roșie, și intrau în port puțin înainte de ora 17:00, oră la care erau invitate la "ceaiu" doamnele din societatea orașului.
Doina Păuleanu trece, firesc, în revistă și amintirea Reginei Maria "Constanța iubea pe bătrâna Regină Elisabeta, cea mai prietenoasă originală dintre suverane". 
Regina Elisabeta, ori Carmen Sylva, cum s-a semnat ca și poetă, aduna în juru-i mulți dintre locuitorii orașului, fără să-i pese de rangul lor social. Un episod cu și despre Cincinat Pavelescu, judecător la tribunalul local, simpatizat mult la Curte este descris în volumul Doinei Păuleanu. "Nelipsit de la ceaiurile de la cuib căuta să amâne ședințele pentru a nu întârzia. Judecătorul poet tocmai termina poezia când a  venit un funcționar de la Tribunal grăbit, să-l cheme. «Din ordinul Majestății Sale, Regina Elisa-beta, toate procesele de astăzi se amână»" îi spune acesta funcționarului. «De ce amânați procesele?» întreabă blând Regina, «Justiția nu suferă?» «Azi avem de pronunțat 17 condamnări la moarte, Maiestate!», spune judecătorul. «O, atunci amână, amână. Amână mereu!» răspunde Regina".
În memoria celor ce-au mai scris despre ea, Regina a rămas privind spre mare, în bătaia vântului ascultând valurile - căci îi plăceau și cele liniștite, dar și taluzurile vijelioase - albă din cap până-n picioare cu fața scăldată toată în zâmbet, făcând din mână vaselor ce veneau sau care părăseau Portul. 
"Să ne trăiești Maiestate! Bine v-am găsit!" striga prin megafon, căpitanul. "Bine-ați venit, copiii mei!" le răspundea Regina de pe terasa micului pavilion din mare.


Comentează știrea

Marius
21 octombrie 2012
CONSTANTA

Ce nostalgic... parca mi-e dor de timpurile vechi, chiar daca doar le-am mirosit putin. Mie tare dor de Constanta, acum stau tot la mare, dar nu e la fel. CONSTANTA este si va ramane speciala.

daniela
11 august 2015
Cautam colaboratori

Cautam colaboratori pentru publicare anunturii Se lucreaza comod de acasa maxim 3 ore pe zi,in functie de abilitati Cerinte:necesar calculator -conexiune internet -rabdare -cunostinte minime PC -seriozitate -perseverenta -atentie la detalii Nu este necesara experienta. Instruire gratuita oferita sub forma unor lectii prin mail. Veti trece mai intai prin instruire apoi daca doriti,o sa incepeti sa lucrati. Program part-time. Important:nu cereti detalii pe facebook. Acest proiect vizeaza piata americana a cartilor electronice. Pt. infor****** trimiteti textul ,,info" la adresa : [email protected] Oferim si solicitam seriozitate.In caz ca nu primiti o lectie din probleme tehnice va rog sa ma anuntati! Raspunsul la informatiile solicitate o sa-l primiti in maxim 24 ore.

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.6164 secunde