Interviu cu Ananie Gagniuc:

"Nu mai este umorul ce a fost odată, inspirația vine astăzi din prostie"

Joi, 19 Ianuarie 2012
637
Nu e în realitate nici amiral, nici general și nici genial. Însă… omul, când îmbătrânește, începe a se lăuda, iar Ananie Gagniuc, scriitorul umoristic constănțean ce umple inima de bucurie celor pasionați de comic, ne povestește cum și-a clădit propriul univers comic.

Născut la 8 ianuarie 1955, în satul Comănești, a terminat școala generală în nici 8 ani, împreună cu tatăl său, care era buldozerist.

"Notele la clasele 1-4 au fost de 5-10, iar la clasele 5-10 au fost și de 1-4", povestește Ananie amuzat.

Până la momentul actual a publicat zece cărți de satiră și umor, cinci comedii la teatre de revistă din țară, peste 4000 de texte publicate în presa militară și civilă, națională și locală, și a participat la numeroase emisiuni radio-tv.

- Care a fost scânteia ce v-a trimis către publicațiile umoristice?

- Păi, din moment ce am prune în gură, așa cum îmi spune și draga mea Magda, n-am avut încotro și mi-am scos din cap oratoria. Dacă să vorbesc nu pot, măcar să pictez ceva pe o foaie, în stil literar.

Îmi amintesc că în școala generală am avut un coleg care obișnuia să se păteze cu cerneală, că era epoca stilourilor atunci. Și i-am făcut o poezie, pe moment, ce purta numele de "Pata de cerneală". Ne-am amuzat cu toții, apoi a urmat un concurs de recitare de poezie, unde au participat mulți elevi, alegându-și poezii ale poeților consacrați români. Am participat și eu la acel concurs, pe care l-am și câștigat, unde am venit cu propria mea poezie "Pata de cerneală". Atunci mi-a spus toată lumea că am înclinațiile unui scriitor umoristic.

- Când v-ați lansat în… comedie?

- Adevăratul debut a avut loc în anul 1979, în revista "Urzica", public, am triumfat în 1982, când am câștigat premiul I pe țară, cu volumul "Fals tratat de anatomie comparată".

A fost piatra de temelie - hotar, în afirmarea mea ca scriitor de satiră și umor. Nu pot avea decât amintiri frumoase. Amintiri de neuitat...ar fi un paradox, dacă nu un pleonasm.

Apoi am continuat într-o paralelă destul de păcătoasă, viața militară destul de austeră, și literatura, care, de fiecare dată când apăream cu o carte, sau cu vreun articol, paralela mă împingea către întrebări curioase ale oamenilor: "Sunteți ofițer și scriitor?", de parcă eram ciutac...

- Mai înțeleg românii ade-văratul sens al comediei și al umorului?

- În literatura satirică și umoristică, frumosul constă în aceea că îi faci pe oameni să râdă sau măcar să zâmbească și toți oamenii care zâmbesc sunt mai frumoși.

Utilul este dat de faptul că umorul aduce o clipă de bună dispoziție sau, cum îmi place să spun, o lacrimă de râs într-un ocean de necazuri.

Din păcate, nu mai este umorul ceea ce a fost odată. Stand-up-ul a luat amploare, însă nu în sensul bun al cuvântului. Glumeții introduc în frazele lor apelative și alte prostii pe care nu le voi enumera, la care, supărător fiind, lumea se isterizează de râs.

- Care este muza de inspirație în creațiile dumneavoastră?

- Există la tot pasul, sursele de inspirație vin în special din prostia omenească, din tarele și relele societății, din greșeli, defecte, întâmplări sau alte scântei.

Pe timpul când obișnuiam să fumez, mă duceam pe balcon, iar când mă întorceam înapoi în dormitor, aveam garantat o idee hazlie. O opream pe Magda din măcănit și mă puneam repede pe luat notițe. Mai departe dezvoltam… și uite cum are loc dospirea unei poante bune!

- La ce proiecte lucrați?

- Momentan lucrez la cărți… vă voi oferi și dumneavoastră una. De vizită bineînțeles, iar asta înseamnă că trebuie să o citiți, nu să veniți în vizită! Ultima carte la care am participat grandios este "Careul de Ași", ce își va avea lansarea la Constanța pe 21 ianuarie.

Mă voi relaxa o perioadă, pentru că am probleme cu spatele, iar doctorul mi-a recomandat să stau întins drept pe scânduri. Acum na… nu știu dacă să mă îndrept sau să mă obișnuiesc cu ele, dar în caz de ceva rău, eu o am pe Magda alături de mine, ultima victimă și viitoarea văduvă, ce mă ajută la bine și la greu.

- Cum se derulează o zi din viața dumneavoastră?

- Păi în primul rând, dimineața, eu ca umoristic, mă scol, mă uit să văd dacă Magda e lângă mine, și cu asta mă liniștesc…sau nu! Când eram mai tânăr, puneam și ceasul să sune, pentru că eram foarte gelos, și vroiam să mă trezesc înaintea ei, să fiu sigur că nu se întâlnește cu cineva pe furiș.

După aceea mă ridic din pat, și cu asta am terminat și programul gimnasticii de înviorare, apoi mă duc la baie, nu mă uit în oglindă să nu-mi stric ziua, după care începem să ne plângem, eu la Magda, Magda la mine, că ne doare una sau alta, apoi ne mângâiem cum putem, mai mult verbal.

Am nevoie de cafea, și uite așa începe și programul de ceartă: Fă-o tu, ba fă-o tu!

După ce rezolvăm cu cafeaua, vrem muzică, dacă avem un cd e bine, dacă nu, începe Magda să vorbească și avem și muzică.

Dacă ne mai rămâne timp după toate aceste pline activități, ieșim un pic să ne culturalizăm, dar dăm de farmacie, ne oprim să luăm unguente, și uite așa a trecut și ziua.


Articole pe aceeasi tema

Miercuri, 18 Ianuarie 2012
Stire din Cultură-Educație : Mircea Cărtărescu, în top
Pagina a fost generata in 0.119 secunde