€ 4.734
£ 5.2448
$ 4.2129

Prof. Ilie Cileagă, fost inspector de limba română:

"Notele acordate elevilor s-au devalorizat periculos de mult!"

Ştire online publicată Luni, 09 Noiembrie 2015. Autor: Simona ANGHEL
Dascăl de generație veche, pe modelul domnului Trandafir, prof. Ilie Cileaga a ieșit la pensie de la Liceul Teoretic „Traian” după ce șapte ani, imediat după Revoluție, a încercat să aucă un suflu nou învățământului din calitatea sa de inspector școlar de limba română.

După absolvirea Universității București, având pregătire și ca ziarist, a încercat acest drum la „Flamura Prahovei” la Ploiești. „N-am putut suporta atmosfera de acolo, pentru că nu aveam libertatea să ne exprimăm. Relațiile dintre conducătorii ziarului și noi, începătorii în ale jurnalisticii, nu erau bune și nici chiar condițiile oferite. Dependența de politică m-a determinat să nu merg pe acest drum și mi-am dat demisia”, a început să povestească prof. Cileagă.

- Și în învățământul constănțean?

- Am venit prima dată la catedra unei școli din Medgidia, dar Inspectoratul Școlar Județean m-a pus pe liber după o lună, fără să mă cunoască, pentru că nu am acceptat anumite concesii, pentru o doamnă angajată la inspectoratul raionul pentru care trebuia să cedez clase de limba română și eu să predau sport. Și-atunci am plecat la București unde mi s-a dat câștig de cauză și m-am întors la Medgidia. După vreo trei ani am ajuns la Liceul „Anghel Saligny” din Cernavodă, unde colegii m-au ales în 1989 să le fiu inspector școlar de specialitate.

- Cum a fost experiența de inspector post Revoluție?

- Foarte dificilă pentru că totul era nou, obiectivele învățământului erau altele. Alegerea mea ca inspector nu a fost o favoare, ci doar plecarea mea prin demisie. Anterior alegerii, participasem la o serie de sesiuni și comunicări, pentru că aveam curajul de a transmite anumite idei, mesaje și o anumită acuratețe a scrisului. Mi-a plăcut să fiu mândru și să gândesc independent.

Activitatea lor de la Inspectoratul Școlar n-a funcționat corect. Pe vremea aceea era inspector general Gheorghe Vernic, iar adjuncți Paloma Petrescu și Constantin Vitanos. Nu m-am înțeles deloc cu această doamnă Petrescu. Pur și simplu nu eram consultați, eram ignorați... În sfârșit, mi-am dat demisia și pentru că observasem niște deficiențe la inspectori, mai precis niște abuzuri pe care le făceau. E drept mici față de ceea ce se întâmplă azi în România. Niște concesii pentru niște avantaje minore și atunci m-am scârbit și m-am retras.

După ce mi-am dat demisia am insistat să ajung profesor la Liceul „Traian” pentru că acolo era fetița mea și voiam să-mi fie elevă ca să fiu eu convins că va citi lectură serioasă.

- Nu aveați încredere în colegi?

- Nu prea aveam pentru că știam că unii nici nu se duceau la oră, fiind inspectori. Aveam colegi de la „Mircea” care aveau ore și nu le făceau. Se semnau și luau bani.

În cele din urmă am ajuns la „Traian” și i-am predat patru ani. Dar am fost tare dezamăgit, pentru că plecând de la inspectorat am devenit un nimeni. Nu consultat, respectat... Relații de indiferență... La vremea respectivă conducea liceul o ființă suficientă, mediocră. Dar mi-am văzut de menirea mea acolo și până la urmă ce trebuie să facă un profesor? Pentru că până la urmă această reformă a învățământului trebuie răsturnată, în sensul că trebuie făcută reforma lecției, a felului cum predăm. Să se termine o dată cu această expunere a lecției în patru-cinci pag ini că elevii și-au stricat scrisul.

În afara de asta, ei trebuie să învețe pe de rost lecția aceea a profesorului. Ori învățământul trebuie să-i dezvolte copilului deprinderi de a gândi în primul rând, să-și creeze deprinderi de a citi o carte, de a gândi logic, de a-și cunoaște istoria. Dar nu prin rememorare abuzivă sau exagerată. Învățământul nostru este reproductiv, chiar de la Spiru Haret încoace. E nevoie de cunoaștere mai multă și de aici au plecat programele mamut, foarte grele, cu o mulțime de cunoștințe. Evident, plecând de la planul de învățământ, programă și manual.

La limba română le spuneam elevilor mei că important este să ne punem problema, nu să o rezolvăm, ca la matematică. La notițe îi rugam să nu mai scrie tot ceea ce vorbesc eu și le menționam doar ce trebuie să rețină. Am ajuns până într-acolo încât am dat unui eleve care m-a contrazis nota 10.

Și încă o propunere care ar șoca probabil. Să se renunțe la comentariul textului, adică să se urmărească formarea unei culturi a copilului și atunci exact precum criticul literar profesorul să intre în clasă cu un volum de poezii să zicem și el să prezinte într-o oră universul poeziei. Profesorul are nevoie de libertate pentru a preda, nu trebuie să-l mai subordonăm programei școlare. Să existe doar o programă cadru. Ba mai mult, aș îndrăzni să vorbesc de o interdisciplinaritate între română și limbile străine.

Suntem într-o situație nu aproape identică dar similară cu ceea ce afirma la un moment dat Eminescu: școala noastră trebuie neapărat să formeze caractere, să nu mai pună accent atât de mare pe informație că la un moment dat este obositoare și inutilă. Ar trebui să se facă o selecție riguroasă a acestor noțiuni de cultură generală, dar mai ales să educăm caracterele.

Premisa reformei este schimbarea de paradigmă a predării literaturii române, pe care trebuie să o facă și profesorul, care are nevoie de curaj, până la urmă. Știu că este prea multă birocrație în învățământ. Trebuie să fie ordine, iar ordinea trebuie asociată cu esențializarea.

- Păi nu asta face acum internetul?

- Caractere bune sau rele? Aceasta este întrebarea de la care trebuie să plecăm. Eu consider că prea puțin bune. Nu putem să aruncăm vina aceasta dramatică, să nu-i zicem tragică, nici asupra profesorului, nici asupra elevului. Pentru că la un moment dat ei depind de sistemul de învățământ. Și atunci sigur că sunt elevi care învață mai ușor alții mai greu, iar ceea ce am constatat este că nu se respectă tocmai aceste particularități de vârstă ale copilului. Nu li se mai respectă nici copilăria sau adolescența. Nu mai ai timp sa-ți expui cultura, cunoștințele, de așa manieră încât textul să devină doar pretext pentru profesor să-și atragă elevii. La fel cum pentru unii critici literari textul devine doar pretext pentru a se exprima pe ei.

Din păcate, învățământul românesc pune accent foarte mult pe teorie, iar copilului îi lipsește experiența practică, nu-și creează deprinderi propriu-zise.

- Și atunci cine este vinovatul de serviciu?

- Nu putem arunca vina totală asupra profesorilor, pentru că nu toți sunt la fel și am cunoscut câțiva deosebiți. Dar prea mulți nu au ajuns la catedră din pasiune. Literatura română se trăiește, nu se predă! Dacă nu ai un anumit fior nu știu cum poți să predai! Un profesor trebuie să se pregătească precum un medic, în continuu. Să vină cu noutăți, nu numai cu programa.

Am fost la o inspecție la un profesor de română care a dat nota 10 doar pentru că elevul i-a spus trei titluri din Arghezi. Și aici intervine o altă problemă. Trebuie respectată nota. Păi pui 5 când jumătate din materie e învățată, nota 6 pentru jumătate și ceva, nota 8 când ești aproape complet cu învățătura. Pentru nota 9 simți că mai lipsește ceva, iar pentru 10 observi că elevul este dincolo de programă… Eh, dar cine mai ține cont de asta? Notele s-au devalorizat periculos de mult!

- O ultimă întrebare: cum explicați îndepărtarea de lectură a copiilor?

- Mă așteptam să-mi puneți această întrebare. Se dau excesiv de multe teme copiilor de pe o zi pe alta. Vă rog să susțineți să se dea o singură temă! Să vedeți ce este la clasa a VII-a și a VIII-a… De ce nu creați un curent de opinie prin care profesorii de calitate să-și spună părerea? Oamenilor le este frică, pentru că românul nu mai este solidar. Din cauza aceasta nu intervin. Ar trebui să se mai reducă din programă, să se meargă spre esențializare și să creăm copiilor deprinderi de inteligență. Să luăm modele din străinătate, unde temele se fac în clasă și nu mai au de lucru acasă.

Păi, nu mai citesc pentru că au fost îndepărtați și din cauza unor lecturi depășite, istorice.

xxx

Autor a numeroase lucrări folositoare elevilor de gimnaziu și liceu, precum „Sugestii și dialoguri” în două variante, „Receptarea textului literar”, „Subiecte posibile pentru Bacalaureat”, prof. Ilie Cileaga pregătește acum o nouă carte intitulată „Farmecul lecturii târzii”.

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.749 secunde