Noaptea Sfântului Andrei, cea mai bună pentru vrăji și farmece

Deși era iudeu de neam, Sfântul Andrei a propovăduit într-o parte a pământului românesc, la strămoșii noștri geto-daci, și anume în teritoriile situate pe țărmul apusean al Mării Negre (Pontul Euxin).

Ziua Sfântului Andrei se cheamă și Ziua lupului sau Gâdinetul șchiop. Se știe ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuși steagul lor avea înfățișarea unui balaur cu cap de lup. Se credea și încă se mai crede și acum că, în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, își poate îndoi gâtul țeapăn și nimic nu scapă dinaintea lui. De aici și credința că "își vede lupul coada".

În noaptea de 30 noiembrie, lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte prada, pentru iarna care începe, fiecărui lup. Ca să-și apere gospodăria de lupi, se obișnuiește și astăzi la țară să se ungă țărușii de la poartă, ferestrele și pragul ușilor cu usturoi. În unele părți, se ung cu usturoi chiar și fântânile. Alți gospodari fac o cruce de ceară și o lipesc la vite, însă numai la cele de parte bărbătească: boi, berbeci, armăsari, țapi, și anume pe cornul din dreapta.

Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face po-mană și nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. În această noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun moare.

La miezul nopții, se deschid cerurile

Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji și farmece. Fetele măsoară nouă ceșcuțe cu apă pline și le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeași ceșcuță, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie și câteva picături, atunci vor avea noroc. Dimpotrivă, dacă ultima ceșcuță va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc și nu se vor mărita. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-și viseze ursitul, fata își pune sub cap 41 de boabe de grâu și dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

Unele fete își pregătesc turta, pentru ea aducând apă cu gura. Pentru acest colac aduc apă neîncepută, iar produsele din care se prepară turta (făină și sare) sunt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele își mănâncă turtițele preparate, convinse fiind că ursiții vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea.

În seara Sfântului Andrei, toți ai casei, mai ales fetele mari și băieții, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos și mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine și o crește mai frumos.

Sfântul Andrei este socotit început de iarnă, numindu-se din această cauză "Andrei-de-iarnă".