Dirijorul Radu Ciorei:

"Munca mea a fost aruncată la gunoi în 24 de ore"

631

Articole de la același autor

La vârsta de șapte ani i se spunea micul Mozart. Radu Ciorei a ales să părăsească orașul natal, Clujul. A plecat la Teatrul Liric din Craiova, după care s-a stabilit la Constanța. A dirijat spectacole de operă și concerte simfonice în lumea-ntreagă. A renunțat

la contracte importante oferite de universități din SUA, alegând să rămână în orașul adoptiv, Constanța, unde, în 24 de ore, munca sa de peste 11 ani a fost aruncată la gunoi prin desființarea instituției.

- Cum ați ajuns să dirijați? V-a influențat vreun membru al familiei?

- Da, pot să spun că familia a avut un rol important în alegerea carierei mele. Eu sunt născut și am studiat la Cluj. Tatăl meu a făcut Conservatorul la Timișoara - secția Pian, iar mama avea o voce extraordinară, a făcut un an de Canto la Conservator. Chiar dacă ulterior cariera lor nu a fost una muzicală, părinții mei aveau foarte mulți prieteni la Operă și organizau serate muzicale, tata la pian, iar mama împreună cu ceilalți cântau arii, duete, opere. Am început lecțiile de pian de la vârsta de patru ani, cu tata, în casă. În clasa I, la proba de aptitudini, m-am prezentat cu un Rondo de Mozart. De atunci, prietenii părinților mei îmi spuneau micul Mozart. Surpriza am avut-o când a fost afișată lista, iar eu nu figuram din cauză că nu aveam "origini sănătoase": în ‘59, cu doi părinți intelectuali și ambii bunici preoți, nu eram bun pentru muzică. Abia în anul 1964, după școala generală, am intrat la Liceul de Muzică, unde am terminat specializarea Pian. Încă de la sfârșitul liceului, am știut că doresc să îmbrățișez arta dirijorală. Am urmat Conservatorul, la clasa de dirijat a maestrului Emil Simon și am fost ultimul absolvent al unei clase de dirijat orchestră din România. În anul 1978, s-a desființat această disciplină, la toate Conservatoarele din țară. Abia după 1989, secția de dirijat-orchestră s-a reînființat.

- Ce muzică preferați?

- Îmi place, în general, muzica bună, indiferent de gen. Începând de la simfonic, operă, jazz, muzică ușoară, folclor.

- Ce vă diferențiază față de alți dirijori?

- Fiecare este unic în felul lui, fiecare a urmat o școală de dirijat, eu am avut privilegiul să fiu la clasa maestrului Emil Simon de la Cluj, care la rândul lui a fost elevul lui Antonin Ciolan. Marele dirijor Ciolan a înființat Filarmonica din Cluj și la rândul lui a fost elevul lui Nikisch, un "imens" dirijor de la Leipzig. Așadar, pot spune că rădăcinile se trag din Arthur Nikisch.

- Este adevărat că aceasta este o tagmă a bărbaților?

- Nu știu, nu vreau să acuz, dar parcă noi românii suntem un pic mai misogini decât alții. În SUA și în Europa sunt foarte multe femei dirijor, unele chiar cu o carieră foarte bună. 

- Ce proiecte aveți pentru acest an?

- Întotdeauna am preferat proiectele cu participare internațională și anul acesta voi face la Sibiu un proiect de suflet, bazat exclusiv pe voluntariat, este vorba de Festivalul GRAF- Art. Este un format unic în centrul și estul Europei, mai există ceva asemănător prin Germania, Olanda și Canada. Sunt practic niște vacanțe muzicale pentru artiștii amatori. Acest festival se organizează la Gura Râului, la 20 km de Sibiu. Centrul cultural de acolo are o sală de 300 de locuri, cu o acustică excelentă. Este un proiect turistic "îmbrăcat" în parte muzicală.  

- Este un lux existența unei filarmonici într-un oraș precum Constanța?

- Acum da, pentru că nu mai există Filarmonică în Constanța. Aproape în toate județele există câte o filarmonică, am văzut de curând că s-au înființat inclusiv la Alba Iulia, la Focșani cu sprijinul forurilor locale. La noi, 50 de magazine într-unul singur, adică cu aceeași puțini oameni facem, practic, mai multe genuri: și operă, și operetă, și simfonic, am mai făcut și spectacole gen Fantasio și așa mai departe, ca să umplem golul rămas. Este îngrozitor de obositor și este unic, nu există nicăieri în țară așa ceva. Firesc ar fi să fie separate aceste instituții, sunt specializări diferite. Soluțiile, din păcate, sunt la alții.

- Ce mari dirijori apreciați?

- Întotdeauna mi-au plăcut dirijori gen Sergiu Celibidache, Leonard Bernstein, Zubin Mehta, Sir Simon Rattle.

 - Ați avut propuneri de a rămâne în străinătate?

- Da, am avut numeroase oferte de a rămâne în afară. Am ales cu sufletul și am rămas la Constanța. Dacă îmi pare rău de ceva e că toată munca mea a dispărut în 24 de ore. Am fost timp de 11 ani director al Filarmonicii și "am crescut" această filarmonică care s-a desființat.

Am fost în Coreea de Sud, la cea de-a 8-a ediție a Festivalul din Bermuda, în 1999. În anul în care ne-au invitat, am fost selectați dintr-o listă de 40 de orchestre din lume. Până atunci, nu mai invitaseră decât o singură dată o orchestră: Orchestra de cameră din Londra. Bineînțeles, că pentru noi a fost o onoare pentru că se spune că Orchestra din Londra este cea mai bună din Europa. Din păcate, nu a fost suficient, când s-a luat decizia desființării acestei instituții.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.7307 secunde