Misterul populației lazilor. Neamul de care constănțenii au uitat

Lazii din Dobrogea au plecat de pe aceste teritorii și s-au stabilit în Turcia, pe litoralul anatolian al Mării Negre. Istoricii susțin că de la acest neam vine numele satului Lazu de astăzi, din comuna Agigea. Pricepuți navigatori, pescari prin excelență, lazii se ocupau și cu negoțul.

Și în ziua de astăzi, lazii stabiliți în Turcia au ca preocupare pescuitul, navigatul și cultivarea ceaiului, dar nu numai. Se pare că la începutul secolului XIX, în apropierea orașului Constanța ar fi existat un sat făurit de lazi, Laz-mahale (maha-laua lazilor), care odată cu trecerea timpului a dispărut de pe fața pământului, ca urmare a extinderii și modernizării Constanței.

Dacă în Moldova s-a semnat o înțelegere între autoritățile române și cele otomane, domnitorii români fiind împuterniciți să-i pedepsească pentru fărădelegile comise izgonindu-i, în Dobrogea, care oricum se afla sub stăpânirea administrației otomane, o parte a lazilor a rămas pe loc.

Și abundența de lemn din pădurile Tulcei și Babadagului a atras acest neam, care s-a ocupat și de exportul lemnului către Constantinopol. Dacă la început lemnul din Tulcea și Babadag lua drumul către Contantinopol, mai târziu, acesta mergea către Comisia Europeană a Dunării, potrivit lui Nicolae Ariton în "Misterele Dunării".

După ce autoritățile române s-au sesizat și au interzis tăierea pădurilor, lazii au părăsit zona și s-au deplasat către Brăila, de unde treceau frecvent în Moldova. Istoricii spun că alte grupuri de lazi s-au stabilit în zona Isaccei, unde s-au ocupat de cultivarea tutunului. Interesant este faptul că istoricii otomani le-au negat de-a lungul timpului identitatea proprie acestui neam, considerân-du-i parte a marelui popor turc. De pe urma neamului misterios, județul Constanța a rămas cu localitatea Lazu, o așezare întemeiată de un popor condamnat la dispariție.

Tot istoricii spun că lazii rămași după 1878 în țară s-au tătărizat, în timp ce ceilalți lazi, care au părăsit aceste ținuturi, s-au integrat foarte bine în Turcia.

Limba lazilor nu este turcică, ei vorbesc turcește, dar cu un accent anume. Din cauză că în sec al XVIII-lea au comis multe abuzuri în Țările Române au fost izgoniți de pe aceste teritorii.

Mulți dintre ei au plecat de aici în anul 1879, după încheierea Războiului de Independență, alături de turci și tătari, optând să se retragă în teritorii administrate tot de otomani.

Lazii rămân unul dintre cele mai misterioase popoare care au trăit în Dobrogea.