Mărirea și decăderea celui mai luxos hotel al Constanței. Nemții și rușii puseseră ochii pe el

Hotelul Palace este una dintre puținele clădiri reprezentative care au mai rămas în picioare în zona Peninsulară. Criticul de artă Doina Păuleanu vorbește în volumul "Constanța 1878-1928. Spectacolul modernității târzii" despre epoca strălucitoare, cu spațiile luxoase și recepțiile date cu diverse ocazii.

Terenul pe care s-a proiectat și apoi construit Hotelul Palace se afla în 1912 în proprietatea doamnei Movilă. A fost construit conform contractului de concesionare semnat între primărie și baronul Edgar de Marcay, căruia i s-a substituit legal, la scurtă vreme după perfectarea actelor, Societatea Marilor Stabilimente, potrivit criticului de artă Doina Păuleanu. Situat în vecinătatea Amiralității, hotelul a adunat de-a lungul vremii numeroase povești. În 1912, Societatea Marilor Stabilimente a concesionat Cazinoul din Constanța pe o perioadă de 20 de ani. Una dintre obligații a fost aceea de a construi un hotel de lux pentru clienții Cazinoului. Astfel, Societatea îl invită pe arhitectul francez E. P. Goue la mal de mare, iar societatea reușește să cumpere o suprafață de 1243,84 metri pătrați pe 24.876 lei și 80 de bani. Suma se va "vărsa în Casa Comunei integral la facerea actului de schimb… cu condițiunea ca, dacă în termen de cinci ani nu se va face întărirea malurilor, Societatea poate cere restituirea sumei fără a pretinde însă vreun procent sau vreo despăgubire".

Creație monumentală în stilul Rivierei franceze

Hotelul Palace, alcătuit din cinci, respectiv șase etaje la nivelul fațadei dinspre mare, este construit în stilul eclectic specific Rivierei franceze. Fațada principală, subliniază Doina Păuleanu, este concepută simetric și monumental ca și întreaga clădire. Intrarea este flancată de câte două console mari, prevăzute în partea superioară cu ghirlande de tip Empire. Ferestrele de la parter au deasupra un arc ușor destins, cu cheie de boltă. Fațada dinspre mare, mai înaltă, deoarece hotelul urmează panta malului, introduce un element disimetric prin scara monumentală în spirală descendentă. Astfel, pentru o stațiune balneară cu clientelă de lux, Hotelul Palace, inaugurat în iulie 1914, vine să satisfacă standardele ridicate ale celor care veneau în zonă să-și petreacă vacanțele.

"Hotelul Palace a avut încă de la început luxul necesar categoriei sale. Ziarul Conservatorul Con-stanței îndeamnă în ziua de 13 iu-lie 1914, la vizitarea stabilimentului situat în cea mai pitorească pozițiune de pe malul Mărei Negre. Hotelul are 250 de camere, as-censorii la toate etajele. Baie pentru fiecare cameră…Salon de lectură. Terase. Restaurant de Prim Rang. Terasă pe acoperișul Hotelului", scrie Doina Păuleanu. În volumul II al "Constanței 1878-1928" se arată că, în octombrie 1915, în saloanele sale are loc un banchet în onoarea oaspeților sosiți pentru întru-nirea federațiunii unioniste. De asemenea, la luxosul hotel se instalează ministrul Germaniei, Von den Busche, care urma a se întâlni la Techirghiol cu contele Czernin, consilier al legației austro-ungare. Vizita era notată în martie 1926.

Vândut avocatului Toma Boată

La 8 mai 1928, Societatea Marilor Stabilimente, cu capital francez, vinde hotelul avocatului Toma Boată cu obligațiile ca acesta să-i achite datoriile. Soarta hotelului se schimbă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, hotelul a fost rechiziționat de nemți până în 1944, după care rușii sunt cei care se instalează aici. În 1957, mecanizatorii agricoli sunt instalați în luxosul hotel, iar din 1964 devine un sordid imobil de locuit. Dacă până nu demult hotel Palace concura cu cele de pe rivieră, în scurt timp nu mai rămâne nimic din luxul de odinioară. În 1972, când nu mai rămăseseră în picioare decât pereții revine la ceea ce a fost odinioară, locație de cazare în regim hotelier.