Lecții despre cum să revii la tine, cu Olga Tudorache

Olga Tudorache ne-a arătat, luni seară, pe scena Casei de Cultură, cât de pregnant viețuiește teatrul în interiorul său. Ne-a demonstrat că poate fi "Regina mamă" la fel de bine cum poate fi "Doamna T.", într-o piesă scrisă de Ana-Maria Bamberger, spectacol regizat de Liana Ceterchi.
Doamna T. respectă realitatea protagonistului, cel puțin când vine vorba de vârstă și profesie. O actriță ajunsă la miraculoasa vârstă de 80 de ani, a cărei fermecătoare singurătate îi ține loc de companie perfectă, dublată de whiskey-ul nelipsit, "cu miros de pleoșniță", dar care merge extrem de bine cu plictiseala.
În spectacolul actriței devenite personaj, Olga Tudorache e secondată de Lucian Nuță, pictorul care vrea să-i facă portretul, imortalizându-i intermitențele ființei pe teritoriul ei, acolo unde poate fi ea însăși.
Spațiul de lucru devine, astfel un atelier al amintirilor, un loc adecvat introspecției asistate: un fotoliu, o masă, o sticlă de whiskey și un pachet de țigări. Suficient pentru a te putea deschide în fața celui care îți cere acest lucru. Cu atât mai mult cu cât cel care induce testimonialul este un pictor a cărui principală calitate este capacitatea de a asculta cu răbdare. Pe măsură ce Doamna T. înaintează în trecut, făcând mărturisiri cu totul voluntare și controlate, portretul aflat în lucru se modifică, așa cum tabloul care-l înfățișa pe Dorian Gray se schimba pe măsură ce tânărul înainta în prezent.
Lucian Nuță s-a dovedit a fi un partener potrivit de scenă a Olgăi Tudorache, inventariind cu meticulozitate informațiile remise tacticos de Doamna T.
Inserțiile cu video-proiecții, înfățișând portrete de-ale actriței Olga Tudoache, au oferit un efect vizual foarte plăcut, iar piesele lui Leonard Cohen au scris, de asemenea, câteva file importante la capitolul "emoții".
După spectacol, Lucian Nuță ne-a mărturisit că, "deși a fost o seară rece, am avut un public cald", și că a juca alături de Olga Tudorache "e cu totul altceva": "Te trage valul, nu trebuie să faci nimic decât să stai pe placa aia, iar valul te duce".
Ultima replică, rostită de Olga Tudorache, "să nu uiți!", este aproape superfluă, pentru că spectacolul nu poate fi scos din memorie cu una, cu două.