Ion Tița-Călin - o viață dedicată adevărului și puterii cuvântului scris

Prima colaborare cu ziarul "Cuget Liber" s-a întâmplat să fie după 17 ani petrecuți în Șantierul Naval din Constanța. A început exact la Revoluție, o dată cu predarea primului articol.

Trecerea de la o profesie la alta

În vara anului 1992, când a fost invitat să se alăture corpului redacțional, a ales să lucreze o perioadă detașat de la SNC, iar în cartea sa de muncă stă scris, începând cu 1 ianuarie 1993 - "angajat CUGET LIBER". "Practic, anul acesta am împlinit 22 de ani de când am fost angajat.

La momentul venirii mele în presă, reporterii nu aveau reportofoane, nu existau calculatoare, ci se scria de mână. Existau două dactilografe, cărora li se dictau materialele, după care erau machetate la departamentul tehnoredactare și duse jos, în tipografie, la cules. Deci activitatea de ziarist era una foarte dificilă din punct de vedere al bazei materiale. Nu același lucru pot spune despre domeniile de activitate. Un ziarist dădea un singur articol pe zi, paginile fiind completate cu informații de la Agerpres, singura agenție de presă de atunci", își reamintește colegul nostru.

Lupta cu mentalitățile comuniste

Fiind de profesie sociolog, până a început activitatea la "Cuget Liber", Ion Tița-Călin a fost printre primii care și-a deschis o societate privată. A pornit ca persoană fizică autorizată, iar în 1991 s-a transformat în societate, el fiind cel care a realizat primul sondaj de marketing pentru "Cuget Liber". "Pe atunci ziarul număra vreo 35.000 de exemplare și nu prea avea concurență pe piața constănțeană. De fapt, apăruseră publicația «Contrast» și Radio Sky, cu susținerea companiilor de navigație, «Cuget»-ul fiind perceput ca un ziar comunist. Pe unde ne întâlneam aveam stigmatul acesta. Adevărul este că atunci când am venit eu în această redacție m-am lovit de mentalitățile unor ziariști care lucraseră la o publicație comunistă. De ce? Pentru că lucrau la minima rezistență, nu ieșeau la bătaie, chiar o ocoleau. Era și atunci o normă, iar articolele se notau în funcție de genul jurnalistic. Cele mai bine plătite erau anchetele și reportajele, cu 10-15 lei. Știrea era 5 lei. Nu era un salariu nemaipomenit, dar nici de lepădat. Începuseră să apară ziariștii de vocație, care iubeau scrisul. Până atunci erau foarte mulți ziariști funcționari, cu mentalități învechite. 90% dintre gazetarii de la «Cuget Liber» erau bărbați.

Eu am avut o adevărată luptă cu foștii redactori șefi Constantin Ismăileanu și Arcadie Strahilevici, pe motivul că nu trebuie angajate femei. Aveam de-a face cu misoginism în presă. Le-am adus ca argumente studiile care dovedesc că femeile au atuuri care le recomandă pentru această profesie, ca dovadă că în zilele noastre femeile domină munca de gazetar", concluzionează jurnalistul-sociolog (sau invers).

Schimbări greu acceptate

O altă problemă pe care a întâmpinat-o la venirea în "Cuget Liber" a fost aceea a limitării la stricta activitate de a scrie un articol pe hârtie. "Oamenii nu voiau să se apropie de o mașină de scris, cu excepția lui Dan Spiridon. Am venit aici cu o mașină de scris și le-am demonstrat că se poate. Jurnalistul nu trebuia să facă fotografii. În momentul în care am apărut eu cu aparatul foto am fost întâmpinat cu ostilitate atât de colegi, inclusiv de fotograf.

O altă mentalitate cu care m-am luptat a fost aceea că jurnalistul nu trebuie să aducă publicitate și le-am spus să aibă în vedere că pierd o sursă importantă de bani a locului de muncă. Ușor-ușor oamenii au înțeles că un ziarist trebuie să acționeze pe toate planurile", a mai completat Ion Tița Călin.

Lupta cu agamanii și cu fraudatorii privatizărilor

22 de ani de activitate jurnalistică înseamnă și implicări în numeroase evenimente care marchează o carieră. L-am rugat pe colegul nostru să reamintească cele mai importante momente în care a simțit puterea cuvântului scris. "Campania dusă împotriva privatizării frauduloase promovate de cei care au fost la putere pe plan local, începând din 1990, în timpul regimului Iliescu ori Constantinescu. Privatizările frauduloase din industria locală, din sectorul agricol, din sectorul construcțiilor. Vânzările frauduloase de nave din flotă. În această campanie am fost primii care am criticat fenomenul agamaniei. Oamenii puși de factorii politici în diverse funcții, în companiile de stat, promovați în CA și AGA erau personaje care aveau câte patru-cinci-șase astfel de mandate de agamani, al căror rol era acela de a asigura fraudarea companiilor respective prin asocierea și încheierea de contracte cu firme căpușe ori acțiuni de falimentare a societăților respective în vederea privatizării.

Una dintre campanii a fost în favoarea privatizării corecte a Portului Constanța, a agenților economici. Am avut la vremea respectivă conflicte deschise cu fostul director general Vasile Pistolea, care în final s-a convins că este necesară privatizarea și drept dovadă a ajuns să lucreze pentru unul dintre agenții privați. Faptul că privatizarea Portului Constanța s-a făcut în mod corect a asigurat supraviețuirea acestuia, spre deosebire de toate celelalte platforme industriale și economice din România. Iar acest rezultat s-a datorat, într-o oarecare măsură, și susținerii avute din partea ziarului CUGET LIBER care a avut o poziție corectă", povestește colegul nostru.



Campania împotriva distrugerii flotei naționale a fost cea mai lungă

Această campanie i-a ocupat jurnalistului Ion Tița Călin o perioadă de circa 12 ani. Din cauza acestei campanii recunoaște că și-a "câștigat" și foarte mulți dușmani, dar și prieteni. "Iar ca efect al acestei campanii, atunci când am luat atitudine împotriva scufundării navei «Călărași», ca urmare a neglijenței armatorului, mai mulți agenți economici din shipping s-au coalizat și mi-au dres un dosar penal. Murise un om în acel cataclism petrecut în sudul Africii, iar restul echipajului se salvase. Șeful mecanic informase armatorul că nava se scufundă dacă pleacă și au fost obligați să plece. În loc ca Parchetul României și compania de navigație să ancheteze ce s-a întâmplat cu acel naufragiu, am fost acționat în judecată pentru calomnie și insultă. Mi s-au intentat două procese: într-unul mi s-au cerut două miliarde lei, în altul un miliard. Ambele ajungeau pe la vreo 500.000 de dolari, costul de fier vechi al navei «Călărași». Trei ani a trebuit să mă apăr și am adus dovezi că armatorul fusese informat pe ultima sută de metri despre iminentul dezastru, dar, cu toate acestea, a trimis oamenii la moarte. Parchetul, în loc să pornească acțiunea împotriva vinovatului de moartea omului, a acționat împotriva mea. Eu a trebuit să mă apăr și față de statul român, care avea obligația să-și apere averea și cetățenii, și față de armatorul criminal", își amintește Tița Călin.

Odiseea turcească

În mandatul de ministru al Transporturilor al Ancă Boagiu, a luat atitudine vizavi de blocarea, de către Turcia, al accesului navelor de peste 300 de metri lungime la Bosfor și Dardanele. "Politica turcească a fost dintotdeauna de selectare a unor categorii de nave și de impunere a unor restricții. De aici, o prejudicierea a Portului Constanța, care dispune de adâncimi mari și care poate primi astfel de nave, interdicția scoțându-ne de pe piața navelor de asemenea lungimi. Am început o campanie împotriva Turciei, atenționând consulatul de aici că Marea Neagră tinde să se transforme într-un lac turcesc. Am atenționat ministrul Transporturilor, foarte dur, că nu i-a atitudine și din această cauză «România e cu pantalonii în vine» (titlul articolului la vremea respectivă-n.r.). Reacția ministrului Boagiu a fost de a încerca, la ziar, să oprească această campanie. Nu am oprit-o și, după cinci-șase articole, autoritățile din Turcia au trimis o comisie la Constanța, la întâlnire cu Administrația Portului Constanța și cu un reprezentant de la Ministerul Transporturilor. Aceștia au negociat realizarea unui regulament care să stipuleze modul în care navele de peste 300 de metri lungime au acces în Marea Neagră. A fost un succes pentru ziarul nostru, pentru Portul Constanța. Sunt lucruri care la nivel național nu sunt cunoscute, pentru că nu am încercat să ne batem cu cărămida în piept, totdeauna am fost modești. Sunt lucruri pe care le-a realizat ziarul CUGET LIBER. Ne-am pus întotdeauna în slujba economiei constănțene, economiei naționale, intereselor populației care depinde de acest port", a conchis tânărul jurnalist. 

A mai avut campanii pentru apărarea navigatorilor români, împotriva companiilor de crewing frauduloase, a susținut acțiunile Sindicatului Liber al Navigatorilor în recuperarea banilor, în apărarea intereselor navigatorilor, în reducerea numărului de incidente în care sunt implicați aceștia. O parte din articolele dedicate acestor campanii au fost cuprinse în două volume intitulate "Cine îi apără pe navigatorii români", un al treilea fiind în lucru.

De altfel, debutul editorial al jurnalistului Ion Tița-Călin s-a petrecut în anul 2008, o dată cu apariția volumului de foiletoane umoristice "Mucles, dacă nu vrei să dai de dracu", urmat, în anul 2011, de "Primarul Samba". A mai coordonat două volume colective "Prăvălia cu umor", realizate împreună cu colegii de la Clubul Umoriștilor Constănțeni. Are în lucru un volum de proză umoristică intitulat "Nu mai e nimic de furat în țara asta".