Invitație la Operă: „Trubadurul“ de Verdi, pe scena Teatrului „Oleg Danovski“

Ştire online publicată Sâmbătă, 11 Mai 2019. Autor: Mirabela ȘERBĂNESCU
„Trubadurul” de Verdi se va juca duminică, 12 mai, de la ora 19.00, pe scena Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța. Opera îi are ca protagoniști pe următorii soliști: Răzvan Săraru, Elena Rotari, Daniel Pop, Alina Dragnea, Constantin Acsinte, Ionela Duma, Andrei Băican, Iulian Bratu. Conducerea muzicală este asigurată de Doug Biachi din SUA. 




„Trubadurul” este o operă compusă de Giuseppe Verdi pe un libret de Salvatore Cammarano, scris după tragedia „El trovator” de Antonio Garcia Gutiérrez, care durează în jur de două ore și jumătate.
Premiera operei a avut loc la Teatro Apollo din Roma, la data de 19 ianuarie 1853. 
În strălucitoarea sa carieră, întinsă peste șase decenii de activitate în teatru, Verdi a creat 28 de opere, mai mult de jumătate dintre acestea fiind azi în nucleul repertoriului de bază al marilor teatre lirice ale lumii. De o inspirație melodică debordantă, animată de pasiune și un instinct teatral formidabil, muzica lui Verdi reușește să înnobileze și să dea profunzime caracterelor dramelor, chiar dacă uneori libretele operelor sale rămân schematice sau tributare convențiilor operistice ale vremii. Dialogul purtat de compozitor cu Salvadore Cammarano (1801-1852), unul dintre libretiștii importanți ai timpului, a fost extrem de intens și insistent în dorința de a obține o desfășurare cât mai unitară a secvențelor dramatice din „Trubadurul”. 
Cu toate acestea libretul păstrează, contrar dorinței exprese a lui Verdi, forma convențională a numerelor deja consacrate (arii, duete, terțete) iar acțiunea, pe alocuri confuză, se desfășoară mai mult în spatele scenei, personajele povestind despre ea. 
În plus, Verdi reușește în „Trubadurul” una dintre operele sale cele mai intense, mai dramatice și paradoxal, accesibile publicului, titlul fiind încă de la premieră  un succes de proporții și păstrându-se de atunci în stagiunile operelor cu o consecvență ce validează o dată în plus valoarea muzicii compozitorului italian și interesul publicului pentru această lucrare.
Ridicarea cortinei dezvăluie sala de gardă în palatul Aliaferia, reședința prințesei de Aragon. Acțiunea se petrece în timpul războiului civil care opune monarhiei pe partizanii prințului de Urgel. Printre apărătorii regelui se află Contele de Luna ale cărui oști sunt comandate de Ferrando. Acesta povestește cum a dispărut, pe vremuri, fratele Contelui de Luna. O țigancă se apropiase de leagănul în care dormea copilul, care în curând se îmbolnăvi. Acuzată că i-a făcut farmece, țiganca a fost arsă de vie. Atunci, fata țigăncii, ca să-și răzbune mama, a răpit copilul, care nu a mai putut fi găsit. Urmează al doilea tablou, care se petrece în grădina palatului. Leonora, dama de onoare a prințesei de Aragon, îi vorbește confidentei sale Ines despre dragostea ce o simte pentru un misterios trubadur. Apoi, apare Contele de Luna; el nu e un „ticălos” după tipicul genului, el este un om pe care iubirea frustrată îl împinge la acte de violență. Imediat după aceea, este întrerupt de vocea trubadurului ce cântă în spatele scenei. Leonora, coborând în gradină spre a-l întâlni, se aruncă în brațele lui De Luna, pe care, în întuneric l-a luat drept Manrico. Cei doi bărbați se sfidează, Manrico dezvăluindu-se ca partizan al prințului de Urgel. Urmează un duel, cu toate că Leonora se străduiește zadarnic să-i despartă. Continuarea o veți afla dumneavoastră…


Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.7981 secunde