Învățământul gratuit, coșmarul părinților

Întrunirile la care săptămâna aceasta se solicită sume imense de bani pentru diverse chestii, printre care și manualele auxiliare au băgat în groază familii întregi. Spunem imense pentru că sunt destui șomeri care au și câte doi copii la școală și pentru care banii solicitați sunt o mare povară în bugetul și așa prea mic. Spre exemplu la clasa I, auxiliarele costă cel puțin 50 lei, la clasa a II-a, funcție de pretențiile învățătoarei de ridicare a potențialului intelectual al elevului, ajung și la 75 lei, la clasa a III-a se ridică la vreo 85 lei și așa mai departe. Cum pe ce? Păi să luăm ultimul exemplu, al clasei a III-a. 50 lei costă manualele auxiliare pentru limba română și matematică, iar alți 35 lei se solicită pentru manualul de religie și cel de limba germană. La acestea se adaugă fondul clasei, care nu are cum să fie mai mic de 25-30 lei ajungând și până la 100 lei, în cazul casierilor prevăzători, sătui să solicite de-a lungul anului școlar, la fiecare mișcare, încă 10 lei sau 15 lei.  După care urmează fondul școlii, care nutrim speranța că a suferit o ușoară ajustare după recomandările făcute de ministrul Educației Ecaterina Andronescu de a nu mai fi solicitat. În sensul că oricum nu vom putea scăpa de el atâta timp cât asociațiile de părinți ale școlilor au căpătat personalitate juridică și au angajat societăți de pază, s-au achiziționat camere web și alte acareturi. Acest statut de elev în România anului 2012 a ajuns să coste atât de multe milioane de lei încât cu certitudine părinții se gândesc uneori dacă nu cumva vor ajunge să plătească în curând și profesorii. Ei sunt singurii care au mai rămas "necuprinși" în cotizațiile pe care zilele acestea le au de făcut părinții. După cum vedeți, nu am mai pus la soco-teală celelalte imense investiții făcute peste vară, când milioane de lei au fost înghițite de reamenajările claselor, mereu sub același "stin-dard": să le fie bine copiilor noștri!

Exemplul școlilor europene

S-au încheiat atâtea parteneriate cu instituții de învățământ din cele mai diverse colțuri ale Europei, dar din a căror experiență nu se prinde nimic la noi. Zilele acestea, am stat de vorbă cu tatăl unui elev care a plecat să studieze în Italia și care ne-a declarat că situația învățământului de acolo e cu totul alta decât ce știau ei că se întâmplă la noi. "Elevii sunt implicați în numeroase activități de voluntariat, al căror scop este precis și pentru care fiecare se zbate să iasă cât mai bine. Ca să nu mai vorbim de faptul că nu există ședințe cu părinții și strângeri din acestea de fonduri. Fiecare părinte este chemat și stă de vorbă, separat, într-un cabinet cu dirigintele sau profesorul", ne-a declarat Adrian Siea. Din păcate, și ai noștri organizează asemenea acțiuni de voluntariat doar dacă sunt delegațiile partenere în vizită. După aceea revenim la portofelele părinților.