Îndemnul părintelui Marius Moșteanu: Veniți la Liturghie îmbrăcați în ie!

Joi, 23 Iunie 2016
10302
Astăzi, românii creștin-ortodocși prăznuiesc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și Sânzienele și Sărbătoarea Universală a Iei. De aceea, la Biserica Sfântul Nicolae Vechi, toți enoriașii sunt așteptați la Sfânta Liturghie îmbrăcați în ie, un motiv în plus de discuție cu părintele Marius Moșteanu despre sorgintea acestei sărbători universale.

- Care este apartenența acestui articol vestimentar devenit brand de țară?

- Tema iei în tradiția populară româ-nească ține de taina veșmântului. De exemplu, în orice biserică simțim noi, ca slujitori, că suntem exponate vii într-un ele-ment de patrimoniu. Acest sentiment l-a transportat diaspora peste hotare și, ca să slujească în acest mare muzeu al lumii, în calitate de exponat viu, adică de român, a trebuit să se înveșmânteze.

Românul când îmbracă o ie în afara graniței - sau chiar și în țară - slujește trecutul, dar și viitorul acestui neam. Dacă vrem să fim puțin mai atenți cu ceea ce înseamnă personalitatea unui om, trebuie să ne uităm, de exemplu, când merge el spre apus, în fapt de seară, umbra lui este în spate. Când merge dimineața, spre răsărit, este tot în spate, funcție de poziția lui față de soare. Se spune că, odată, erau pe o cale, în drum spre apus, în timp ce soarele se pregătea de a se liniști, spre seară, Maica Domnului cu verișoara ei, Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, amândouă în starea de grație, însărcinate fiind cu Mântuitorul, respectiv cu Sfântul Ioan Botezătorul. Și, la un moment dat, au văzut umbra lor în față. Umbra lor nu mai ținea de soare, ci de copiii pe care urmau să-i nască. Acesta este sensul iei: identitatea care poate să ne arate și drumul, dar poate să arate și interiorul nostru.

- Cum se face că ia a devenit mai pregnant o identitate românească de prea puțin timp încoace?

- Pentru că a devenit o necesitate a identității românești în afara granițelor. Este un mod de a ne creiona o identitate. Putem să spunem că noi, ca români, dacă plecăm undeva, în afara granițelor, simțim nevoia să ne luăm ceva de-al nostru. Multă lume a luat câte o mână de pământ și a dus-o prin America, prin Europa. Dar, în ultima vreme, au început să ia ceva din portul nostru.

Straiele nu înseamnă numai niște haine, ci înseamnă o moștenire, înseamnă să transporți cu tine acolo unde ești ceva ce a fost înaintea ta.

Într-adevăr, în ultima vreme chiar crea-tori de modele s-au inspirat din ia românească și mă bucur tare mult că francezii au tradus-o cu «bluză românească» - ia. Nu știu dacă poate să mai înțeleagă altcineva decât românul ce înseamnă IE, pentru că sunt două vocale, iar un cuvânt de acest gen este foarte rar chiar și în celelalte limbi. Este un cuvânt care vorbește despre simplitate, despre esență și despre dragoste. Noi cu această ie cu care am ieșit în lume vorbim despre cei pe care îi reprezentăm: pe moșii și strămoșii noștri.


Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.1744 secunde