În vizită la întemeietorii Tomisului

O singură zi este suficientă pentru a admira arhitectura elenistică și romană a celor trei orașe. Punctul principal de atracție este Templul Zeului Apollo, unul dintre locurile sacre ale antichității, ce poate fi admirat în Didyma. Construcția, una din cele mai bine păstrate din antichitate, impresionează prin mărime. Construit în jurul anului 300 a. Chr. de către milesieni, servea ca loc sacru unde se desfășura o importantă sărbătoare religioasă închinată lui Apolllo. După unele surse se pare că funcționa aici un oracol asemănător cu cel al Pythiei de la Delos. Templul are o formă dreptunghiulară, în proiect fiind prinse inițial 225 de coloane. Grecii nu au reușit însă a le ridica pe toate, dar 124 tot s-au înălțat din "felii" de marmură puse una peste alta. La interior. Căci la intrarea în templu încă 12 douăsprezece imense coloane te ajută să-ți simți insignifianța. Totul acolo este supradimensionat, astfel că îți este chiar prea ușor să-ți conștientizezi micimea. Singurul sentiment de mândrie față de calitatea umană este că tot niște oameni au reușit să ridice ceva atât de măreț. Cu mâinile goale. Blocuri uriașe de marmură tăiate, sculptate și puse unele peste altele. Doar marmură, cât vezi cu ochii. 

De la Didim sunt 24 de km până la măreața cetate a Miletului. Orașul are un loc special în istorie mai ales pentru noi, cei din Dobrogea. Exploratorii milesieni au fondat pe țărmul Mării Negre cetățile Tomis și Histria. Iar înțelepciunea lor a depășit și granițele timpului: "Fondatorul științei" e Thales din Milet (sec. VI-V a.Chr.), unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei; Anaximandru e considerat părintele geografiei științifice și al meteorologiei iar Anaximene e un astronom renumit. La Milet s-a întâlnit Sf. Paul cu înțelepții bisericii din Efes (efesenii) înainte de călătoria sa finală la Roma. Iar Hippodamos și Isidor din Milet sunt cei care au schimbat cursul arhitecturii primul introducând ideea de planificare urbană iar al doilea prin planurile construcției Haghia Sofia din Istanbul.

Astăzi este dificil să ne imaginăm ambarcațiunile care ancorau în fața teatrului antic, unde au fost construite parcarea și un restaurant nou, dar așa era în trecut. Pentru a vizita teatrul antic, cel mai bine este să mergi în partea nordică și să intri prin portalul imens, apoi să urci scările din interior. Amfiteatrul îți taie respirația. E uriaș. O fortăreață bizantină în ruine, care arborează steagul turcesc, se află în partea superioară a teatrului. De acolo ai acces la o priveliște magnifică asupra întregului Milet. De asemenea, sunt de vizitat agora de nord și de sud, ruinele zidurilor cetății, băile Faustina,… stadionul. O cetate imensă aparent lăsată de izbeliște de cei de acolo. Nici țipenie de om nu am întâlnit prin Milet. Doar câțiva câini vagabonzi.

La 17 km de Milet, trecând prin valea mănoasă a Meandrului ajungi în Cetatea Priene, la poalele muntelui Mycale. A fost întemeiată în anul 350 a. Chr. Întinzându-se pe dealurile dimprejur până la 380 m era dotată cu tot ce-i trebuie unui oraș - stat și port (fortificații, agora, zonă comercială, templu, clădiri administrative, teatru, școală, locuințe civile, fântâni, apeducte, rețea sistematizată de canale și drumuri alimentare cu apă și monedă proprie). Este remarcabil aici stratificarea orașului pe măsura importanței. Astfel la baza muntelui erau locuințele cetățenilor obișnuiți aflate aproape de zidul de incintă. Pe măsură ce urci spre zonele sacre, locuințele devin tot mai mari. La următorul "etaj" apare Agora, locul de desfășurare a activităților publice și zona centrală a edificiilor politico-administrative: Bouleterion și Prytaneion (judecătoria și primăria). Templele lui Zeus al Demetrei și, cel mai important dintre ele, al Atenei, dominau orașul din zona sa cea mai înaltă.

Am remarcat locuințe care aveau apă curentă și baie în interior - și asta acum 2500 de ani. Orașul avea rețea de canalizare iar unele case aveau chiar încălzire centrală, pe sub pardoseală. Văzând rămășițele orașelor, copleșitoare ca mărime și frumusețe a sculpturilor, înțelegi cât de splendid trebuie să fi fost atunci, și cât de bogați erau grecii în antichitate. În tot.