"În arta plastică, se trăiește de la foarte prost în jos"

Tudor Mirescu este un tânăr artist, membru al Uniunii Artiștilor plastici din România din 2006.
Cea mai recentă expoziție a sa fost realizată în urma călătoriei în Suedia și poate fi văzută luna aceasta la Muzeul de Artă.
În urma unui interviu cu artistul luat chiar în sala de expoziție am cunoscut bucătăria din spatele picturilor în acuarelă.

- Cea mai recentă expoziție care se regăsește în această sală a Muzeului de Artă se numește Crâmpeie dintr-o Vară Suedeză. Ce v-a frapat la peisajul suedez?
- Suedia m-a surprins cu toate elementele ei, pornind de la case, la culori de peisaj, durata zilei și perioada scurtă a nopții. Suedia este o țară maritimă, o cultură maritimă. Toți par să fie scoși din adâncuri, toți sunt în bărci, iahturi, șalupe, în deplină înțelegere cu marea.
Casele lor tradiționale sunt simple cabane de munte, vopsite într-un roșu-maroniu, specific lor, iar casele de vacanță din zidărie și cu etaj aparțin norvegienilor bogați.
Suedezii au cultul drapelului, care se află pe terasa casei și pe ambarcațiunea familiei.
Asta am și surprins de altfel în picturile mele.

- De ce v-ați îndreptat privirea peste hotare și nu ați rămas să pictați peisajele românești, ori nu sunt suficient de expresive?
- Din orice peisaj oricât de insignifiant ar fi, fie o casă dărâmată sau un perete rămas de la o clădire, din orice peisaj oricât de simplu sau lipsit de culoare poți să faci o capodoperă.
Suedia nu este singura și prima țară pe care am pictat-o. Am fost și în Spania și Maroc de unde am realizat expoziția "Sub Soarele Andaluziei".

- A constituit și Constanța sursă de inspirație în lucrările dumneavoastră…
- Da, am avut o expoziție personală "Constanța ieri și astăzi", realizată în 2008 . Am pictat atunci edificiile importante cum sunt Cazinoul, Moscheea, statuia lui Eminescu și multe peisaje cu stabilopozi înghețați, ambarcațiuni iar comparația a fost făcută cu ajutorul unor vederi pe care le-am pictat.
Urmează să mai pictez orașul Constanța dintr-o altă perspectivă, dar nu vă divulg secretul. Expoziția va fi probabil tot în acuarelă.

- Toate expozițiile sunt pictate în acuarelă?
- Nu. "Crâmpeie dintr-o Vară Suedeză" a fost o premieră. Celelalte sunt crochiuri în tuș și pastel. În expoziția "Sacru și Profan"
am surprins fragmente de mânăstiri în acrilic.
Eu am mai lucrat în acuarelă când eram licean, în anii 90, dar atunci nu eram artist profesionist.
- De ce v-ați gândit să pictați orașul Goteborg și împrejurimile sudice în acuarelă și nu ați folosit altă tehnică?
- Am vizitat Muzeul Acuarelei de lângă Goteborg și am văzut expoziția lui Andrew White, un acuarelist american care a decedat în urmă cu doi-trei ani. Avea niște lucrări atât de pline de profunzime încât am zis că mă voi reapuca să pictez în acuarelă, deși e o tehnică grea pentru că atunci când pui o tușă greșită pe hârtie trebuie să o iei de la capăt.
Cele expuse în sală sunt de la primul element pus pe foaie până la ultimul fără greșeală. Eu m-am gândit să îngreunez puțin misiunea și am făcut și o mică parte din lucrări cu creionul înainte de culoare.

- Când ați început să pictați?
- Încă de când eram copil la grădiniță desenam. Nu mă limitam doar la ce făceam la orele de desen și când ajungeam acasă nu ieșeam la joacă ,ci desenam.

- Pe blogul dumneavoastră există mențiunea "sunt designer după diplomă și pictor după suflet". Ce v-a determinat să faceți Facultatea de Design și nu de Pictură?
- M-a atras foarte mult și designul și încă mă atrage. În liceu am trecut prin toate secțiile: pictură, grafică, design, arhitectură, sculptură și în clasa a 10- a am ales specialitatea de design, deși profesoara de pictură, Daniela Țurcanu Caruțiu, mi-a spus: "Ar fi o mare pierdere să te duci la design. Vino la pictură", dar am terminat Liceul de Artă la secția design cu Constantin Grigoruță.
După perioada de licean, am intrat primul la facultatea Națională de Arte Decorative și Design din București pe care am absolvit-o în 2004. Mi s-a părut mie că acolo ar fi bătaia peștelui, dar m-am întors în Constanța și mă simt mult mai bine aici, departe de poluare și zgomot.

- Există un punct unde se întâlnesc pictura și designul?
- Da se întâlnesc în punctul culorii. Trebuie să ști în ambele situații ce culoare pui lângă roșu sau ce nuanță din punct de vedere cantitativ. În acuarelă e cel mai bun exemplu pentru că e transparentă și se văd straturile.

- Nu ați practicat un minut meseria de designer. V-ați dat seama în timpul facultății că designul nu este de fapt ceea ce vă reprezintă, în sensul că nu veți putea vreodată să faceți o carieră din asta?
- Nu m-am gândit la asta. Eram absorbit atunci de designul de obiect, de proiectarea unui banal tacâm sau scaun. Nu îmi pare rău că am făcut această facultate, dar acum nu mai sunt atât de atras de design. E ca și cum am predat ștafeta picturii și iubirii culorilor. Mă uit în sala Muzeului de Artă, unde este expoziția mea și în fiecare pictură regăsesc câte puțin din mine.

- Având traseul pe care l-ați avut ce sfat le dați tinerilor artiști care se înscriu la facultate. Să își urmeze glasul interior sau să urmărească condițiile pieței?
- Nu știu dacă sunt în măsură să dau un sfat pentru că nu sunt un pedagog, dar mă gândesc la ce mi-a zis mama mea și totodată impresarul meu de suflet: "Sunt foarte puțini oameni în lumea asta care fac ce le place".
Și cred la rândul meu că este foarte bine să faci ce îți place și dacă mai și trăiești din asta este minunat. În momentul de față, în arta plastică, se trăiește de la foarte prost în jos.
Cu toate acestea am parte de susținerea mamei și, de asemenea, vreau să îi mulțumesc cu această ocazie lui Mircea Bolda, care a acordat încredere unui artist tânăr și a făcut posibilă prezentarea lucrărilor la Muzeul de Artă cu toate materialele necesare. Și de asemenea, mulțumiri doamnei Doina Păuleanu pentru înțelegere, găzduire și cooperare.