Geamia Hunchiar - solemnitatea rugăciunilor din dogoarea verii (galerie foto)

Geamia Hunchiar sau Azizia a fost construită în 1862 de Sultanul Abdul Aziz, așa cum menționează locotenentul M.D. Ionescu, citat de dr. Doina Păuleanu în volumul "Constanța. Aventura unui proiect european" (editura Ex Ponto, 2003).
Tot în volumul dr. Doina Păuleanu descoperim o descriere deosebit de nuanțată a modului în care geamiile constănțene se încadrează în peisajul de vară al orașului, realizată de Ioan Adam, în 1908: "Lumina aprinsă a soarelui, care plutește încropită peste Constanța, se vede de departe străpunsă de turlele geamiilor răslețe. Însemnările acestea mistice, care punctează orizontul ca niște ghimpi enormi te duc cu mintea departe în trecut, când credința aceasta străină amenința lumina creștinismului, ca o împunsătură de suliță. Minaretele de piatră, sprintene și rotunde, se înalță subțiri și albe, de deasupra geamiilor greoae și joase. Sus se încing cu ceardacuri înguste și se acopăr cu turle țuguiate și verzi, ca niște chivere. În vârfurile lor, deasupra de tot, se încearcă parcă să scântee semiluna în dogoarea arșiței. […]
Seara […] cuprinsul răcorit se umple de strigăte bocite, venite de prin ceardacurile minaretelor: Alah ekber… Alah ekber… (Dumnezeu e mare, Dumnezeu e mare). Și Hogii bătrâni și tineri, îmbrăcați în anteree negre și legați în jurul fesurilor cu sarâcuri albe, se învârtesc cu mersul lor oriental în jurul minaretelor, ținându-și palmele deschise la urechi, umplu cuprinsul cu rugăciunile lor plânse tărăgănat, strigând în cele patru părți ale lumei: Alem fenà… Hayé alel felah… (Lume rea, ticăloasă… Numai în deșteptare e mântuirea ta!).
Pe constănțenii vechi nu-i mai impresionează toate acestea, pentru că s’au obișnuit cu spectacolul, dar pe străinii veniți de pe aiurea îi oprește în loc solemnitatea acestor rugăciuni" (pp. 334-335).
Ioan Adam descrie plastic și accesul în geamiile constănțene: "Aceste locașuri sfinte sunt deschise în toate zilele și străinii pot să le vadă cu învoirea hogilor. Trebuie să privească însă totul numai din prag, căci înăuntru nu se poate intra decât descălțat și creștinii sunt cam greoi și stingheriți la această operațiune… Vinerea însă când e ziua lor de sărbătoare, vezi cârdurile de musulmani cuvioși și curați cum se îndreaptă în spre geamii. La ușă își lasă cu toții papucii tăiați anume ca să se descalțe ușor și rămân numai în ciorapi, după care intră apoi în geamie. Înăuntru, aștern jos batiste scumpe și s’așază turcește cu evlavie" (p. 335).