Fortuna cu Pontos, protectorii orașului Tomis

În urmă cu aproximativ o săptămână am prezentat povestea Șarpelui Glykon, descoperit în anul 1962 la Constanța, o superbă statuetă ce face parte dintr-un tezaur alcătuit din zece statui și 13 basoreliefuri, la care se adaugă un mic altar. La început, a fost scos la lumina zilei capul unei statui, în jurul căreia s-a săpat, descoperindu-se, pe măsură ce săpătura s-a adâncit, întregul tezaur.

Această statuie era, de fapt, reprezentarea zeiței Fortuna, alături de care se afla și zeul Pontos, deci un grup statuar pe care specialiștii l-au datat în a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr.

"În aceeași perioadă au fost emise și monede cu reprezentări, pe revers, ale divinităților Fortuna și Pontos. Tezaurul fusese îngropat de adoratorii cultelor păgâne, după ce creștinismul a devenit religie de stat în Imperiul Roman. Fortuna cu Pontos au fost cioplite, apoi șlefuite în marmură albă, fină. Zeița Fortuna are înălțimea de 1.45 cm, Zeul Pontos are 49 cm înălțime, iar soclul pe care sunt așezate cele două zeități este de 10 cm. Pe capul zeiței se află o coroană lunată sau o diademă. Capul este îndreptat spre dreapta, iar părul este ondulat și pieptănat cu cărare pe mijloc. În mâna stângă ține cornul abundenței, plin cu fructe, iar cu mâna dreaptă, care nu s-a păstrat, ținea un sceptru. Zeița este îmbrăcată într-un chiton cu pliuri verticale, dese în partea de jos. Chitonul este o tunică lungă și strâmtă, purtată de greci în Antichitate, atât de femei cât și de bărbați. Peste chiton se află un himation, ridicat pe cap ca un văl, răsucit sub sâni, care cade până sub genunchi. Himationul este o mantie grecească prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. Sub veșmânt sunt clar conturate coapsa și genunchiul drept", a declarat, pentru "Cuget Liber", cercetător științific doctor Sorin Marcel Colesniuc, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Despre zeița Fortuna, se știe că ea purta numele de Tyche în perioada greacă. Această divinitate reprezenta norocul și neprevăzutul și era, deseori, binefăcătoare. Potrivit lui Sorin Colesniuc, ea era reprezentată de o femeie tânără, cu veșminte bogat drapate, ținând într-o mână cornul abundenței, iar în cealaltă un sceptru, o pateră sau cârma unei nave. Anticii îi construiau temple și o invocau atunci când inițiau o acțiune mai dificilă.

Atât în perioada elenistică, dar mai ales în perioada romană, zeița era considerată fondatoarea și protectoarea unor orașe, cum este și cazul orașului Tomis, dar și protectoarea navigației. La picioarele ei se afla, de obicei, roata norocului, dar și personificarea unui element geografic pentru identificarea orașului, cum este situația zeului Pontos.

Alături de zeiță, în partea stângă, este sculptat zeul Pontos ieșind nud din valuri.

"Aceste valuri sunt reprezentate de frunze de acant. Pontos se sprijină cu mâna stângă pe o proră de corabie, iar cu mâna dreaptă pe un trunchi de arbore. Pe cap are o coroană murală reprezentând un zid de cetate, cu o poartă cu două intrări arcuite, mărginite de turnuri. Trupul are o musculatură puternică, părul și barba sunt cârlionțate, iar privirea este îndreptată spre capul Fortunei. Inițial, în perioada greacă, Pontos personifica toate mările, dar, în perioada romană, rămâne zeul Pontului Euxin", a explicat directorul.