Familiile aristocratice ale Constanței. Vila Șuțu și un proces de răsunet!

La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, prin Constanța s-au perindat cele mai importante personaje ale aristocrației. Prin intermediul lui Mihail Șuțu (Șutzu), descendent din domnitori, și al soției, Maria Cantacuzino, care făcea parte din altă mare ramură boierească, intrăm în lumea fascinantă a aristocraților. 

Destinul lui Mihail Șuțu este strâns legat de Constanța nu doar prin construirea vilei cu același nume, cu o terasă splendidă și un interior minunat, care atrăgea toată lumea bună vara, ci și prin faptul că a fost printre primii colecționari de monede dobrogene din România. Mihail C. Șuțu (1841-1933) este unul dintre cei mai mari numismați ai epocii, povestește Doina Păuleanu, autoarea volumului "Constanța - Aventura unui proiect european". Strănepot de domnitor și fiu de ministru, rădăcinile familiei Șuțu veneau din lumea Orientală, mai exact din Epir. 

"Ce vreți, suntem la Porțile Orientului…" 

Povești legate de Mihail Șuțu sunt multe. Însă, una dintre ele este reală, numele lui fiind asociat cu procesul Hallier. Ce nu știu constănțenii este faptul că de numele lui Șuțu, președinte al Comisiei de arbitraj în procesul Hallier, sunt legate și celebrele cuvinte: "Que voulez vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, ou tout est pris à la légère" - "Ce vreți, suntem la porțile Orientului, unde totul este luat cu oarecare ușurință". Aceste cuvinte au fost folosite de avocatul Raymond Poincare în pledoaria sa, în cadrul procesului cu statul român, legată de Portul Constanța. Mateiu Caragiale avea să-și aleagă tocmai asemenea vorbe drept motto pentru fascinanta sa lume din "Craii de Curte veche". 

Amintim că partea română a fost reprezentată la proces de Șuțu, în timp ce partea franceză de avocatul Poincare. Acesta din urmă a devenit ulterior președintele Franței. Hallier a fost cel care s-a ocupat de lucrările portului, conform contractului, cerând statului român despăgubiri destul de mari. 

Colecționarul monedelor pontice din lumea-ntreagă 

Înainte de edificarea actualei clădiri, constănțenii trebuie să știe că Mihail Șuțu, fost guvernator al Băncii Naționale, fost președinte al Curții de arbitraj în procesul Hallier, era considerat cel mai complet colecționar al monedelor pontice din întreaga lume, o personalitate în toate domeniile culturale și economice, povestește dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă. 

Debarcaderul cel de tristă amintire 

Constanța se termina în dreptul vilei Șutzu, unde exista și un debarcader. Se spune că de aici erau luate fetele frumoase și duse către haremurile din Orient. Fetele erau disperate pentru că plecau din lumea credinței ortodoxe în islamism. Orice plecare era socotită o tragedie. Multe dintre ele apelau la gesturi disperate, se aruncau în mare, numai să nu ajungă la Constantinopol. În aceste haremuri existau multe fete frumoase din toate zonele Europei și, potrivit istoriei Imperiului Otoman, unele dintre ele au ajuns la cele mai înalte ranguri, fiind chiar adeseori mamele unor sultani mai mult sau mai puțin intrați în istorie prin fapte de arme sau prin cuceriri. 

Pasiune pentru arhitectură 

Mihail Șuțu s-a adresat unui mare arhitect, Grigore Cerchez, și împreună au plănuit să ridice un edificiu în stil oriental, care să amintească de tot ceea ce însemna sinteza dintre Orient și Occident. Șuțu era convins că această zonă este extrem de interesantă prin multietnicitate și multiculturalitate. În 1899, vila este terminată - "o clădire singuratică numită de localnici Vila Șuțu".

Colecția sa, dăruită Academiei Române

Datorită pasiunii sale pentru numismatică și arheologie, Mihail Șuțu întreprinde o serie de călătorii de documentare pe Nil. Stăpânea greaca veche, latina, engleza și franceza și avea cunoștințe solide în domeniul arheologiei, dar și al finanțelor. A fost printre primii colecționari de monede dobrogene pe care îi avea România, o parte din colecția sa fiind dăruită Academiei Române.