Epuizați de mici! "Părinții sunt cel mai greu de educat!"

Vineri, 27 Septembrie 2019
65468
Copii de șase, șapte ani care pleacă dimineața de acasă și se întorc seara. Vin după școală, teme la afterschool, meditație la engleză, pian sau karate. Cad lați, pentru ca, a doua zi, să o ia de la capăt. Sunt generațiile de copii care trebuie să învețe cât mai multe, să ia notele cele mai mari, să fie cei mai buni. Dar care riscă, mai târziu, să obosească și să devină rebeli sau să eșueze ca adulți.

A început școala și, evident, elevii "au intrat în priză". Școală, teme, zi de zi, dar și alte numeroase activități extrașcolare. Programul zilnic al multor copii din clasele primare ajunge, deseori, să fie mai aglomerat decât al părinților lor. Specialiștii atrag însă atenția că micuții au nevoie și de joacă și de odihnă, iar presiunea pusă asupra lor, de a face cât mai multe, de a merge și la sport și la pictură, și la engleză și la informatică, le face, pe termen lung, mai mult rău decât bine.

"Într-adevăr, programa a devenit din ce în ce mai încărcată în ultimii ani, la școală. Dar nu aceasta este principala problemă a copiilor, ci mai degrabă activitățile extrașcolare. Multitudinea acestor activități devine, la un moment dat, dăunătoare, chiar dacă scopul părinților este să le ofere o alternativă sănătoasă. Pentru că mulți părinți spun așa: decât să stea pe tabletă, la televizor, pe telefon, prefer să facă meditație la română, la engleză, că are nevoie, să meargă la înot. Da, ele sunt importante, dar trebuie dozate, în așa fel încât să nu afecteze timpul liber al copilului. Trebuie să existe un echilibru", explică psihologul școlar Elena Stambuli, de la Școala Gimnazială nr. 8 Constanța.

Maximum două activități

pe săptămână!

Specialistul recomandă ca programul copiilor să cuprindă maximum două activități extrașcolare pe săptămână, ca să nu îi epuizăm. "Dacă facem o socoteală și vedem că el stă șase ore la școală, o activitate extrașcolară nu poate fi sănătoasă pentru un viitor adult, din punctul meu de vedere, dacă are o frecvență mai mare de două ori pe săptămână, să zicem. Copilul devine, în timp, extenuat și nu mai are timp liber și, până la urmă, indiferent de vârstă, jocul liber dezvoltă creativitatea și imaginația unui copil, chiar dacă are opt ani, 10 ani sau 15 ani", susține psihologul.

În plus, acesta atrage atenția că tot ce face un copil în-afara școlii trebuie să reprezinte și alegerea lui. "Activitățile trebuie să fie adecvate dezvoltării celui mic și nu impuse. Pentru că, de multe ori, copiii, ca să nu dezamăgească părinții și pentru că sunt siguri că în felul acesta atrag atenția și afecțiunea părinților, nu refuză. Doar că e posibil ca, în viitor, să devină rebeli, să renunțe la tot, să nu se mai ducă nicăieri. Intervine acea saturație și nu mai vor să meargă la nicio activitate. Renunță și nu se mai poate înțelege nimeni cu ei", subliniază Elena Stambuli.

Aruncați într-o permanentă competiție

Psihologul școlar admite că a mai sesizat o problemă gravă. "Observ zilnic încurajarea aceasta exagerată a spiritului competitiv. Toți părinții vor să aibă cel mai bun copil. Să fie primul, să ia numai 10 și atunci pun presiune foarte mare pe el, iar viitorul adult va face același lucru. Va munci exagerat, se va implica în tot felul de activități, gândind că altfel nu este valoros. Pericolul este pe termen lung. În plus, epuizarea aceasta îi afectează extrem de mult și apar sentimentele acelea de tristețe, de furie, de supărare permanent, care, în timp, dacă nu sunt stopate și nu se intervine, pot duce spre depresie. Dorința aceasta exagerată a părinților de a-i implica pe copii în foarte multe activități are, uneori, în spate nevoia proprie, dorința proprie, care nu a fost satisfăcută în copilărie. Deși mi-am dorit să particip la foarte multe activități, nu am avut șansa ca în copilărie să fac aceste activități, astfel încât acum proiectez așteptările mele asupra copilului și nu mai țin cont de dorințele copilului. Din păcate, cel mai greu nu sunt de educat copiii, ci părinții, pentru că toate problemele acestea pleacă, în general, de acasă. Părinții au o mentalitate și cred ei înșiși că dacă nu fac totul pentru copilul lor nu sunt părinți buni. Din dorința de a face cât mai mult bine, trec peste partea emoțională a copilului", este de părere psihologul Elena Stambuli.

Pagina a fost generata in 0.223 secunde