Dobrogea, un dar al Mării Negre și al Dunării de Jos (IV)

Parafrazându-l pe Herodot, care sugera lumii că Egiptul este un dar al Nilului, nu greșim a spune că Dobrogea este deopotrivă un dar al Mării Negre și al Dunării de Jos. Dobrogea, această provincie integrată organic vetrei strămoșești a românilor încă din mileniile îndepărtate ale neoliticului și cuprinsă în statul lui Burebista, este un pământ atât de darnic în bogății și atât de plin de istorie cum rar se poate întâlni o altă regiune pe globul pământesc.

În contextul dezvoltării statului român, prin realizarea cadrului social-economic, care a dus la dinamizarea tuturor domeniilor de activitate, locuitorii Dobrogei au șters rănile lăsate de război și ocupația străină, astfel că, în perioada interbelică, s-au ridicat edificii social-economice și culturale la înălțimea vredniciei și inteligenței creatoare a poporului român.

Serbările care au comemorat semicentenarul reunirii Dobrogei cu România, din anul 1928, au demonstrat entuziasmul general al locuitorilor.

Uriașul tablou istoric, în toate compartimentele sale, este opera oamenilor vrednici de laudă, care au trăit și trăiesc pe acest pământ, scăldat cu lacrimi, sânge și sudoare. Căci Dobrogea înseamnă fiii săi, care au acumulat înțelepciunea înaintașilor și experiența prometeică, oamenii care și-au călit energia în flacăra idealului constructiv de amploare fără precedent. Ei au învățat să facă din aspirații fapte și din fapte, imperative ale viitorului.

Ororile comunismului

Al Doilea Război Mondial a fost urmat de ocuparea țării de către sovietici și instaurarea comunismului. Primii ani după război au fost îngrozitori: o secetă cumplită, foamete, "datorii" de război plătite prin confiscarea bunurilor cetățenilor, ocuparea României de către Armata roșie etc.

Pentru a distruge intelectualitatea și pe gospodarii satelor, s-a început construcția canalului Dunăre-Marea Neagră și a hidrocentralei de la Bicaz, pe ale căror șantiere au murit mii de oameni, iar alte mii de cetățeni pe care comuniștii îi considerau oponenți au fost trimiși în închisori de groază, pentru exterminare.

După 1965, a urmat o perioadă fastă pentru Dobrogea: s-au construit cartiere de locuințe, spitale, școli și case de cultură, fabrici și uzine, șantiere navale, mari complexe agricole, stațiuni de cercetare, s-au electrificat satele, s-a dezvoltat rețeaua rutieră și feroviară, s-a construit canalul Dunăre-Marea Neagră, a apărut un șirag de stațiuni balneare, s-a dezvoltat flota fluvială și maritimă, s-a construit centrala electrică nucleară de la Cernavodă și toate acestea în ciuda unor privațiuni și măsuri economice cu care populația nu a fost de acord.

Privită din trecut spre prezent și de aici spre deceniile care vin, imaginea Dobrogei se metamorfozează de la un an la altul, odată cu întreaga țară.

Sărbătorim anul acesta 140 de ani de la revenirea Dobrogei la România și în același timp 100 de ani de la crearea României Mari, așa cum și-au dorit moșii și strămoșii noștri și pentru care s-au jertfit milioane de români, realizând în 1918 visul de aur al lui Mihai Viteazu.

Tot ce-i românesc nu piere

2018 este anul centenar, motiv de mare sărbătoare, de emoție și bucurie, pe care le nutresc românii de pretutindeni.

Trecem în prezent printr-o perioadă politică tulbure, care, în loc să ne unească, se caută învrăjbirea poporului sub toate formele: politice, economice, culturale, financiare, religioase, etnice și chiar familiale.

Foarte mulți afirmă existența unui război româno-român și chiar a unui stat paralel. Se pare că nu mai suntem independenți, că deciziile importante se iau în afara țării și că "nu sunt atâtea topoare câte cozi de topor s-au format în interiorul țării".

În istoria lui milenară, poporul român a trecut prin multe vremuri grele: ne-am luptat cu popoarele invadatoare, cu imperiile roman, otoman, habsburgic și țarist, ne-au subjugat nemții, sovieticii și mulți alții... Se pare că războiul fratricid este cel mai de temut.

În ciuda tuturor vicisitudinilor, ființa neamului românesc a supraviețuit, pentru că "tot ce-i românesc nu piere".

În acest an centenar, să gândim pozitiv, să înlăturăm toate orgoliile și piedicile care ne despart, să adresăm un pios omagiu celor care au realizat mărețele acte istorice de la 1878 și 1 decembrie 1918, celor care s-au jertfit pierzându-și viața pe câmpurile de luptă sau în închisori, pentru libertatea și reîntregirea neamului românesc, să ținem cont că indiferent cine am fost sau cine suntem în fața patriei și a lui Dumnezeu, toți suntem ROMÂNI.

Prof. univ. dr. Viorel TODE