"Decât să rămân în țară să profesez, mai bine returnez contravaloarea studiilor"

Academia Română cere, astfel, regândirea sistemului de finanțare al studenților, dar și adaptarea programelor la cerințele actuale de pe piața muncii. 

Am încercat să aflăm de la câțiva studenți ai Facultății de Medicină din cadrul Universității "Ovidius" cum li se pare această obligativitate. 

Alexandra Stamate, anul IV, este de părere că nu așa se blochează exodul studenților, obligându-i să nu mai plece: "Dar nici nu te obligă nimeni să rămâi, deoarece poți restitui banii cheltuiți de stat pentru pregătirea ta. Soluția lor nu este o constrângere. Părerea mea este că soluția lor nu este finisată. De ce? Pentru că ar trebui luate în considerare și locurile bine plătite în vederea creșterii încrederii studenților în evoluția lor profesională din România. Țara noastră, în momentul actual, se prezintă ca un spital din care medicii au fugit, iar bolnavii au preluat controlul". 

Colega ei de an, Veronica Sarău, spune că, în primul rând, nu există în contractul de studii o asemenea clauză, iar "în al doilea rând, și dacă aș fi pusă în situația de a alege între a fi obligată să muncesc un număr de ani în țară sau a plăti, cred că atât eu, cât și colegii care își doresc să plece vom plăti bucuroși pentru anii subvenționați. O astfel de lege nu ar rezolva problemele sistemului de sănătate, iar banii înapoiați nu vor fi suficienți pentru a ajuta semnificativ bugetul. Personal, o astfel de lege m-ar determina să plec fără a mă mai întoarce, așa cum îmi doresc în prezent". 

Mai "simpatic" a fost colegul lor de an Alexandru Neagu: "O să cer să fiu la cu taxă pe toată perioada facultății, ca să nu mai am nicio datorie față de statul român. Sau când termin, achit integral valoarea taxei pe toți cei șase ani, asta dacă am fost la buget". 

În schimb, Sterian Apostol, tot medicinist, dar anul VI, consideră că atâta timp cât în pregătirea unui absolvent de studii superioare s-au folosit bani de la buget, "să profeseze în România atâția ani cât s-a cotizat pentru el". Iar colega lui, Dana Chițoi, consideră că ar fi corect să se înceapă cu generațiile care vor fi anul I și încep studiile pe premisa asta, în cunoștință de cauză: "Pentru că din salariul mediu pe economie din România nu îți ajunge nici să trăiești". 

Mai "revoluționari", însă, par să fie studenții din anii mai mici. Mădălina Moșteanu, anul II: "În opinia mea, problema nu constă în faptul că absolvenții diferitelor facultăți vor să emigreze, ci de ce aleg să facă acest lucru. În această categorie sunt diverse motive a căror soluție constă în tratarea sursei de la care provin. În mare, nimeni nu-și dorește să muncească într-o Românie unde șmecheria și pilele devin atuuri importante pe care, dacă nu le ai, înveți cum să îți trăiești viața de pe o zi pe alta, la propriu. Iar dacă le ai, ești bine, ești un norocos. Consider că în momentul în care aceste probleme vor fi rezolvate și tinerilor li se vor oferi oportunități ca în străinătate, lucrurile vor prinde contur și vor lua o întorsătură diferită, din bine la în ce mai ce mai bine". 

Și colega ei de an, Andreea Bugescu, este de aceeași părere: "Propunerea nu este o descoperire a focului, se adoptă exact sis-temul din străinătate, respectiv Anglia, unde universitatea nu-ți cere niciun fel de taxă pentru profesori, materiale didactice etc., pentru că sunt asigurate de stat. În schimb, te obligă, dacă ești angajat cu salariu decent, să plătești X la % din salariul tău pe X ani".