De vorbă cu arheologul Gabriel Talmațchi. Cum se practica, pe vremuri, comerțul

400

Articole de la același autor

De-a lungul secolelor, comunitățile umane, prin crearea surplusului de hrană, prin acumularea de materii prime și realizarea de produse finite, au creat premisele rezolvării unor necesități suplimentare cotidiene într-un prim stadiu elementar al comerțului, și anume trocul (produse contra produse).

Potrivit arheologului Gabriel Talmațchi, prin această formă de cuantificare se întrunea, pe vremuri, consensul părților și se estima de comun acord mai mult sau mai puțin relativ valoric o marfă de interes reciproc.

Ca în multe locuri din lumea antică, în spațiul dobrogean pontic s-a practicat acumularea unor obiecte considerate de mare valoare de către elita unor triburi sau uniuni tribale.

"Unele obiecte devin chiar însemne de putere, care aveau o mare însemnătate simbolică și reprezentau bunuri de prestigiu. Această situație era vremelnică, iar valoarea lor era relativă, în raport cu alte bunuri de valoare echivalentă. De asemenea, deținerea unor bunuri în exces fie a condus la acumularea și stocarea în depozite, fie a oferit posibilitatea creării condițiilor pentru depuneri rituale în contexte funerare. Spre exemplu, odată cu sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului, pe fondul creșterii sporului demografic și al concentrării populației în centre tribale, al creșterii nevoilor de consum și al realizării unor interacțiuni regionale, se tinde spre crearea unor standarde de echivalență valorică mai clare, mai ales pentru anumite metale și obiecte prelucrate. Printre metalele descoperite în minereuri sau produse în urma metalurgiei enumerăm arama, bronzul, fierul, aurul și argintul. Prin topirea metalelor respective și turnarea lor în tipare s-au obținut bare, topoare, căldări, securi, brățări, bijuterii, pumnale, sârme și inele de aur. Acestea erau unelte, arme și podoabe. Este foarte posibil ca ele să fi fost destinate pe de o parte tezaurizării; pe de altă parte, au fost destinate schimbului ca lingouri, ca echivalent general acceptat într-un mediu convențional favorabil. Ele au fost numite obiecte de schimb premonetar sau bani primitivi", a declarat arheologul Gabriel Talmațchi, pentru "Cuget Liber".

Ulterior, transformările politice și social-economice ce au apărut în lumea greacă în prima jumătate a mileniului I a.Chr. au declanșat un fenomen de lungă durată numit "de colonizare". Pe scurt, se creează în noile condiții ale contactelor arhaice greco-autohtone standarde pentru anumite obiecte, care urmau a continua folosirea unor semne premonetare ca echivalent valoric.

Apoi, au fost propuse de-a lungul timpului mai multe tipuri de bunuri metalice care să se integreze fenomenului respectiv în vestul Pontului Euxin.

"Din această perioadă, pot fi găsite în acumulări de zeci, sute sau mii de exemplare în tezaure. De-a lungul timpului s-au emis mai multe ipoteze referitoare la originea producătorilor semnelor monetare", a adăugat specialistul.

El a precizat că semnele monetare fac parte dintr-un bogat dosar al cercetării formelor de schimb manifeste înainte de apariția și folosirea monedei propriu-zise, iar în Dobrogea au fost reprezentate de vârfurile de săgeți, de "delfinii" și de "capetele de săgeți". Piesele din prima categorie sunt cele mai răspândite în descoperirile istro-pontice. Ele au fost produse în cantități mari și difuzate cvasi-majoritar în spațiile de interferențe culturale și economico-comerciale, coloniale și din mediul autohton, a explicat Talmațchi. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4401 secunde