De ce împodobim bradul cu luminițe. Și de ce așteptăm cadouri și plecăm la colindat

În tumultul cotidian, furați de partea "lumească" a Crăciunului, cei mai mulți dintre noi nu cunoaștem semnificația creștină a împodobirii bradului, a luminițelor, chiar și a cadourilor și colindelor.

Întrebat către ce simboluri ar trebui să-și îndrepte creștinii gândurile atunci când întâmpină Crăciunul, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a explicat: 

"Sărbătoarea Crăciunului este o săr-bătoare a darurilor, asociată cu bradul sau cu un pom, pentru că cel ce vine să se nască vine să readucă viața pe care oamenii trebuiau să o dobândească din pomul vieții. 

De aceea bradul este împodobit cu luminițe și cu diferite alte daruri. Luminițele arată razele luminii Dumnezeiești, care sunt virtuțile. De aceea vine Fiul lui Dumnezeu să ne ajute să ne dobândim virtuțile pe care le-am pierdut prin păcat. Însăși viața noastră este un dar. Mai mult, ca să înțelegem că bradul are o semnificație legată de viața omului, sunt zone în care cei ce pleacă din această viață sunt conduși cu un brăduț. 

La fel, împodobit cu diferite fructe, cu diferite dulciuri, pentru că viața noastră păcătoasă este plină de amărăciune. Și atunci bradul, cu daruri și diferite lumini simbolizează restaurarea vieții noastre. Mai mult, bradul, având formă conică, semnifică cele trei laturi care surprind laturile Treimii. 

Stelele semnifică tocmai razele de lumină ale harului prin care omul are o relație cu Dumnezeu și, făcând fapte bune, viața lui strălucește precum strălucesc stelele pe cer.

Iar darurile semnifică darurile Magilor, bineînțeles, și alte atâtea daruri pe care ni le dă Dumnezeu, darurile Duhului Sfânt. 

Sărbătoarea Crăciunului este îmbrăcată în tradiții atât de vechi și pline de semnificație. Cea mai sublimă semnificație sunt colindele, pe care nu le-au descoperit oamenii, ci îngerii. Primul colind de la Nașterea Domnului l-au cântat îngerii. Păstorii auzindu-i pe îngeri au început și ei să colinde. Și iată de atunci, de la nașterea în Betleem a pruncului Iisus, colindele nu încetează să răsune în casele, în bisericile și în sufletele noastre. Colindele au devenit acele creații simple, populare care exprimă credința vie și atât de adâncă a noastră, a tuturor. 

Colinde au toate popoarele creștine, dar colindele românești parcă le întrec pe cele ale altor popoare, pentru că îl localizează pe cel ce s-a născut, nu atât în Betleem, cât în fiecare parte a țării noastre. 

De aceea avem colinde specifice în Transilvania, în Banat, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, în Moldova. Toate aceste colinde sunt haina curată a sărbătorii fără de care nu am simți înnoirea tainii întrupării lui Dumnezeu".