Prof. Liliana Bîrlădeanu, director al Liceului TELECOM:

"Cu elevi educați acasă de calculator și televizor, profesorii se simt din ce în ce mai împovărați"

1365

Articole de la același autor

După 23 de ani în care prof. ing. Gheorghe Gavrilă a condus "ca-n armată" Liceul de Electrotehnică și Telecomunicații din Constanța, din acest an școlar, director a fost numit profesorul de limba română Liliana Bîrlădeanu.

- Cum a fost să-i luați locul celui care a condus TELECOM-ul cu mână militărească?

- Am simțit extrem de greu această povară. Pentru că întotdeauna i-am considerat, și cred că toți cei care i-au cunoscut, pe domnul director Gavrilă și pe domnul director Mihai Ungureanu, drept manageri de vocație. Eu, personal, am învățat multe datorită faptului că m-au provocat, m-au implicat, mi-au dat sarcini. S-a întâmplat să vin eu pe această funcție, dar mulți dintre colegii mei ar fi mai îndreptățiți să dețină acest loc. Mă consider un om care face trecerea către altceva, probabil.

Știam că se va schimba ceva și în mentalitatea elevilor, în primul rând pentru că nu mai sunt doi bărbați la conducere, ci două femei. Și eu și doamna Roman (director adjunct - n.r.) lucrăm foarte bine cu elevii pentru că reușim să comunicăm.

Este un liceu greu, preponderent de băieți, care învață toți în același schimb, iar a avea pe mână 750 de tineri care vin să învețe, dar să se și distreze nu este chiar comod. În ultimii ani, e din ce în ce mai greu, pentru că și acești copii sunt din ce în ce mai rebeli. Și lucrurile se acutizează. La momentul acesta, noi ne considerăm un liceu tehnic bun, un liceu căutat pentru că oferă pregătire în domenii de vârf ale tehnologiei actuale, fie că vorbim de telecomunicații, electronică, automatizări, tehnică de calcul. Ultima medie de intrare a fost 7,26 anul trecut, iar prima peste 9,50 an de an. Consider că pe elevi trebuie să-i cucerești, pentru că nu mai vin la școală din plăcere. Și e din ce în ce mai greu să le captezi atenția și să le-o menții printr-un discurs, dacă nu te ajută tehnologia, dacă nu ai bază materială corespunzătoare. Să nu uităm că ei vizionează materiale în care imaginile, culorile, sunetele se succed cu o viteză amețitoare și atunci pentru ei este, cu siguranță, monoton să privească același chip, să audă aceeași voce, vorbind despre lucruri care pe ei nu îi interesează foarte tare. Mulți dintre ei ajung să înțeleagă sensul școlii la câțiva ani după ce termină studiile. Își doresc să crească foarte repede, se maturizează. Fetele își doresc să fie considerate mult mai mari decât sunt în realitate. Băieții înțeleg prost maturitatea și imită exact ceea ce este mai grosolan, asociind masculinitatea cu cuvântul vulgar, manifestarea indecentă, obrăznicia, teribilismul.

- S-a întâmplat să vină elevi care-și recunosc greșelile?

- Da, vin în timpul studiilor universitare să-și exprime regretul că nu mai are cine să-i dădăcească, nu mai are cine să le țină cont de prezență, să-i certe pentru că nu și-au făcut temele. Cunosc copii care trăiesc un sentiment de revoltă față de părinți pentru faptul că nu le-au impus reguli. Cunosc părinți care s-au com-portat ca niște frați mai mari, care n-au cerut niciodată niminc copiilor lor, iar înainte de Bacalaureat acei elevi trăiesc sentimentul că le scapă lucrurile de sub control și au mult de recuperat din urmă. Își dau seama că au pierdut timpul și n-au învățat nimic, că nu știu pe ce drum s-o ia. Chiar și aceste simulări au dat multă bătaie de cap unor familii care au înțeles că ceva s-a greșit. Discutăm adesea în cancelarie și concluzia este una singură: familia este hotărâtoare în ceea ce privește viitorul unui copil, felul lui de a fi. În opinia mea, casa a ajuns să reprezinte doar niște ziduri, care ne oferă oarece intimitate. Dar relațiile acelea de familie, dialogul real și eficient lipsește. Atâta timp cât părintele își întreabă invariabil copilul "Cum a fost la școală azi?", iar el răspunde invariabil "Bine" și aici se oprește discuția despre școală, lucrurile nu sunt pe un drum bun. Trebuie să învățăm să punem altfel întrebări copiilor noștri.

- Din păcate, timpul s-a comprimat, părinții știu că trebuie să facă bani pentru copiii lor, viitorul fiind în mâna dascălilor.

- Educația pe care o primește copilul acasă provine de la televizor, de la calculator, din stradă, iar dascălul devine o voce în deșert. Profesorii se simt din ce în ce mai împovărați, din ce în ce mai obosiți, pentru că mulți dintre acești copii refuză să-și deschidă caietele acasă, accentul în cazul multora punându-se pe lucrul la oră. Și mărturisesc, ulterior, că dacă știu ceva se datorează faptului că au fost atenți la oră. Copiii noștri nu știu să facă un conspect, pentru că își iau materialele de-a gata de pe internet. Pentru elevi, din păcate, manualele au devenit desuete. Au dezvoltat o comoditate a gândirii, care duce către incapacitate. Aici ar fi drama, și lumea lor se reduce la cadranul unui telefon performant, al unei tablete. Cartea îți oferă momentul de răgaz, de regăsire a sinelui, răbdarea, dar copiii noștri nu mai știu să stea liniștiți.

- Și atunci cum s-ar putea întâlni tehnologia de vârf cu educația?

- Vin tinerele generații de profesori, care s-au format în spiritul tehnologiei moderne și care ar putea să găsească un limbaj comun cu acești tineri sau sper să înțeleagă care este rostul lor acolo. Am asistat peste hotare la ore minunate, dialoguri fascinante, cu dezbateri și mă gândeam că noi avem o programă, avem atâtea ore alocate fiecărei teme și trebuie să urmărești acea programă, s-o finalizezi, trebuie să pregătești copilul pentru un examen național, în care lucrurile sunt foarte clare. Și atunci la disciplinele de examen trebuie să faci ceea ce se cere și ai foarte puțin timp să faci ceea ce ai putea să faci. Tendința este de a te înregimenta cumva. 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Luni, 24 Martie 2014
Stire din Cultură-Educație : Un nou curs pentru profesori
Pagina a fost generata in 0.4326 secunde