Comorile Muzeului de Artă. Tonitza și marea sa pasiune pentru copii

320
Comorile Muzeului de Artă. Tonitza și marea sa pasiune pentru copii - capdecopil-1587392538.jpg

Articole de la același autor

Una dintre cele mai valoroase lucrări adăpostite de Muzeul de Artă Constanța este și "Cap de copil (Ciobănaș)" a marelui nostru pictor național Nicolae Tonitza. Potrivit directorului instituției de cultură, Doina Păuleanu, copiii sunt descriși de Tonitza mai mult după ce el însuși a devenit tată.

"Acești copii sunt pentru el miracolul vieții, așa cum Luchian își imagina, miracol al lumii, floarea. Și-a urmărit, desenat și pictat odraslele încă din leagăn, de la primele lor dibuiri pe podea și era convins că în privirile lor scăpărătoare, intense, ușor mirate, de obicei triste, uneori fericite, reușește să transpună direct și netrucat, emoția unui tată.

În interioare sau în aer liber, pe fonduri decorative, neutre sau vibrate, portretele de copii realizate de Tonitza, cu începere din 1924, sunt de cele mai multe ori capete de expresie, dar și prin lărgirea unghiului de vedere, busturi sau torsuri, uneori chiar figură întreagă; pictate în vedere apropiată și numite, asemenea micilor muze feminine, care predomină ca număr, Irina, Catrina, Ticuleana, Nina/Nineta, Katiușa lipoveanca, sau doar fetiță (în diverse ipostaze, cel mai adesea șezând, citind sau jucându-se), copilele portretizate pot avea atribute dintre cele mai diverse, pot fi de orice nație și pot proveni din orice mediu social", a declarat Doina Păuleanu.

Criticul de artă a precizat că, cel puțin în cazul bebelușilor, nu se poate ști decât cu precizie documentară dacă în tablouri apar fetițe sau băieți. Spre exemplu, în lucrarea intitulată "Cap de copil (Ciobănaș)" din patrimoniul muzeului de la malul mării este pictat fiul său Petru, cu expresie concentrată și ochi mari, pătrunzători. Lucrarea a intrat în colecțiile Constanței prin donația lui Gheorghe Vintilă, în anul 1962. Această operă atrage prin candoare, armonie și frumusețe, prin nuanțe rafinate și detalii care înduioșează.

Desigur, nu este singurul tablou cu bebeluși pictat de Tonitza, dar este, cu siguranță, foarte cunoscut și apreciat.

XXX

Directorul Muzeului de Artă mai spune că, la vârsta preșcolară și școlară, pictorul preferă fetițele, pentru că le poate acoperi cochet și decora mai firesc părul (cu bonete, baticuri, bentițe, tulpane, funde) și rochițele, pentru că le poate încadra cu arabescuri, motive decorative, petale sau raze de lumină. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3772 secunde