Cine l-a cunoscut pe OMUL Vasile Cojocaru?

În urmă cu doi ani, în timp ce se afla la Casa de Cultură Constanța, pregătindu-se pentru a lucra cu studenții săi de la Facultatea de Arte a Universității "Ovidius", actorul constănțean Vasile Cojocaru a murit ca urmare a unui stop cardio-respirator.

Pe 20 ianuarie 2012, Veronica Cojocaru, soția celui care a fost actor, scenarist, poet, doctor în teatru, își dorește să marcheze trecerea acestui răstimp fără cel drag alături printr-un moment de suflet la care sunt invitați să participe toți cei care l-au cunoscut pe OMUL Vasile Cojocaru. "La un an de la trecerea în neființă a soțului meu, colegii și prietenii au organizat, în memoria sa, o comemorare, găzduită de Teatrul Național de Operă și Balet «Oleg Danovski». Anul acesta, îmi doresc să vorbim despre OMUL Vasile Cojocaru și îi aștept pe toți cei care au amintiri dragi să stăm la povești și să le împărtășim în locul unde s-a stins, adică la Casa de cultură", a declarat pentru "Cuget Liber" soția acestuia. (S.A.)

A fost în slujba teatrului nu doar ca actor, ci și ca manager, fiind director al Teatrului "Ovidius" în perioada 2000-2002 și al Teatrului Dramatic Constanța în perioada 1990  - 1992.

În 1974 a devenit actor al Teatrului Dramatic Constanța și, până în 2009, când s-a retras de la Teatrul de Stat, pentru a se dedica carierei academice, a jucat în zeci de spectacole, printre care "Steaua fără nume", în regia Ancăi Maria Colțescu "Melissa", regia Gavril Borodan, "Furtuna", regia Ildiko Kovacs, "Rinocerii", regia Laurian Oniga, "Hecuba", regia Silviu Purcărete, "Andromaca", regia Gheorghe Jora, "Vrăjitoarele din Salem", regia Gordon Edelstein, "Operă pentru viitorii dictatori", regia Yannis Margaritis, "Crazy Cats", regia Tudor Petruț, "Penthesileea", regia Cătălina Buzoianu, "Macbeth", în regia lui Andrei Mihalache și multe altele.

Dintre volumele pe care le-a publicat amintim: "Harababuriada. Exerciții de dicțiune și predicțiune", Editura Ex Ponto, Constanța, 2007, "Covorul de purpură. De la Oreste la Oedip. Teatrul antic în spațiul spiritual dobrogean", Ovidius University Press, Constanța, 2005 și "Imperfectele melancolii", Editura Albatros, București, 1983. De asemenea, a semnat articole centrate pe arta teatrului în revista culturală Ex Ponto.

S-a aflat și în ipostaza de regizor, realizând spectacolele "Privește înapoi cu mânie" de John Osborne, "Trei lacrimi de... haz", după "Ursul", "Cerere în căsătorie" și "Jubileul" de Anton Pavlovici Cehov, cu studenții anului IV actorie, la Teatrul "Elpis" din Constanța, în 2003, "Tango" de Slavomir Mrozek, cu studenți ai Facultății de Arte de la Universitatea "Ovidius", și "Ochiul babei" de George Vasilescu, după Ion Creangă, montat la Teatrul "Ovidius" în 2002.