Cronică de spectacol
"Cenușăreasa", o altă frumoasă poveste a Teatrului "Oleg Danovski"
Premiera "Cenușăresei" a adus basmul în inimile spectatorilor pentru vreo două ceasuri, sâmbătă seara. În coregrafia lui Horațiu Cherecheș, după libretul lui Nikolai Volkov, pe muzica lui Sergei Prokofiev cu două completări din Jules Massenet, spectacolul a entuziasmat publicul care, la final, nu mai contenea cu aplauzele deși nu s-a putut abține nici în timpul actelor.
Așteptată cu emoții, ca orice premieră, din cauza promovării destul de firave, în special din cauza afișelor care, în cele câteva locuri din oraș în care pot fi expuse au o viață extrem de scurtă, fiind acoperite aproape imediat de altele, premiera a umplut sala de spectatori. "Cenușăreasa", basmul care dă speranță celor oprimați că legea firii e ca-ntr-o bună zi să iasă soarele și pe strada lor, a fost ilustrat cu talent și umor.
"E greu să fi un dansator bun, că asta înseamnă să ajungi la inima omului fără cuvinte", ne spunea coregraful Horațiu Cherecheș cu câteva zile înainte de premieră. Ei bine, după cum s-a văzut, dansatorii au ajuns la inima publicului în Cenușăreasa.
Baletul, conceput muzical de Prokofiev între 1940 și 1944, este considerat a doua mare poveste romantică a compozitorului, "Romeo și Julieta" ocupând primul loc. Prima sa audiție a avut loc la Balșoi Teatr, pe 21 noiembrie 1945, și s-a bucurat de un mare succes internațional.
Primul act este concentrat asupra contrastului între gingășia Cenușăresei și grotescul surorilor și al mamei vitrege, amuzant reliefat de Laima Costea și Amalia Luca, dar mai ales de Mihai Pâslaru, travestit în mama vitregă. Dacă fetele sunt simpatice cu fasoanele și răutățile lor răzgâiate, mama vitregă a reușit perfor-manța de a se face plăcută inclusiv copiilor, prezenți și ei în număr destul de mare în sală. Momentul lor de glorie, cu ajutorul abil al lui Ștefan Răuț - profesorul, este lecția de dans în care comicăriile se succed escala-dând pe final (la propriu - pe o bară).
Un alt tablou plin de farmec este al anotimpurilor ce-o însoțesc pe Zână (cu dăruire interpretată de Eliza Maxim) și-i aduc Cenușăresei coronița, rochia, dovleacul caleașcă, condurii și trena. După cum a promis Horațiu Cherecheș, fiecare balerină a avut momentul ei - identificându-se din corpul de balet.
În actul al doilea, își face apariția Prințul (mai ales că pentru Sergiu Dan este rolul de debut). Acesta alunecă efectiv în sala de bal făcându-și o intrare spectaculoasă. Dar nici Cenușăreasa nu s-a lăsat mai prejos: ea a intrat prin public cu trena ei cea lungă și strălucitoare.
Cel de-al doilea tablou este mult mai dinamic decât primul (care nici acela n-a fost prea static), ceea ce m-a dus din nou cu gândul la spusele coregrafului: "Nu vor fi coborâșuri în spectacolul acesta. Vor fi numai suișuri. Publicul nu va avea niciun moment de plictiseală". Nicio exagerare până acum. Și nici de-acum încolo, pentru că au urmat: dansul grecilor, dansul acrobatic al egiptenilor, dansul spaniolilor… și toate au stârnit aplauze. Apoi solo-ul Amaliei Mândruțiu, o adevărată Cenușăreasă, sfioasă și grațioasă care s-a potrivit de minune cu Sergiu Dan și el cât se poate de firesc în rol de Prinț. După plecarea bruscă a Cenușăresei din sala balului, Prințul - însoțit de cavalerii Ștefan Răuț și Sorin Gâlcă - a pornit călare prin toată lumea în căutarea ei. Momentul apariției lor pe scenă în galop - în costume cu căluți - a fost cel puțin amuzant, dar și foarte reușit.
Horațiu Cherecheș a fost din nou inspirat când a ales pentru final o compoziție a lui Massenet, foarte potrivită atmosferei de bucurie - atât de pe scenă cât și din public.
Comentează știrea
un cunoscator
1 octombrie 2012
daca nu te linistesti
AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -on Toate auditiile sunt numai muzicale.
Horatiu Chereches
1 octombrie 2012
Nu va suparati pe mine
Viata este atat de scurta. Am avut un coleg care a plecat dintre noi mult prea devreme la 48 de ani, era maestrul de sunet de la teatrul "Oleg Danovski". Era un om foarte impaciuitor. Am invatat multe de la el. Eu vreau sa multumesc doamnei care a scris acest articol. Inseamna ca intreg efortul nostru, al balerinilor acestui teatru cu renume, nu a ramas indiferent. Multumesc inca o data publicului extraordinar de la premiera spectacolului nostru.
Articole pe aceeași temă
Joi, 27 Septembrie 2012
Miercuri, 26 Septembrie 2012
Luni, 24 Septembrie 2012
Miercuri, 19 Septembrie 2012
Marţi, 11 Septembrie 2012
Luni, 03 Septembrie 2012
Sâmbătă, 01 Septembrie 2012
Miercuri, 29 August 2012
Luni, 23 Iulie 2012