Catedrala, opera de proporții a arhitectului Ion Mincu

"Creștinii nu aveau biserică. Cei ce doreau să se închine în fața icoanelor sau să asculte o liturghie creștină se duceau tocmai la Mangalia, unde era o veche, dar falnică biserică elenă, astăzi în ruină. Mai târziu, pe la 1850 - 1855, a luat ființă o casă de rugăciuni pe strada Mircea, unde slujea un diacon grec. Pe la 1865-’66 s-a construit actuala biserică grecească de pe strada Mircea". Situația este evocată de un autor necunoscut, referindu-se la Constanța anilor 1835 - 1840, redată de dr. Doina Păuleanu în lucrarea "Constanța 1878-1928. Spectacolul moder-nității târzii", (editura Arcade, 2006), p. 156.
Aflăm din volumul menționat că, pe 10 iunie 1882, primarul Constanței, Antonio Alexandridi, se adresa Episcopului Dunării de Jos la Galați și prefectului constănțean, rugându-i să intervină pe lângă Înaltul Guvern" în vederea începerii lucrărilor la cate-drală chiar în anul redactării, pe baza unei sume alocate, în valoare de 300.000 lei.
După o serie de ezitări privind alegerea locului pe care urma să fie construită Catedrala, Consiliul de Miniștri din cadrul Ministerului Culturii adresează prefecturii un ordin telegrafic prin care era luată decizia ca biserica să fie construită pe "locul destinat grădinei publice" (p.171), prefectul, arh. Beneș, g-ral. Barozi și primarul fiind desemnați să determine partea grădinii pe care urma să fie ridicată catedrala. Prin coro-borarea surselor, dr. Doina Păuleanu scoate la iveală faptul că arhitecții proiectului catedralei au fost Al. Săvulescu (plan abandonat), Alexandru Orăscu și Carol Beniș.
Ziarele vremii consemnau faptul că la 4 septembrie 1883 s-a pus piatra funda-mentală a Catedralei de către Ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor. George Demetrescu Mirea și Ion Mincu sunt desemnați să realizeze interiorul catedralei. "Ion Mincu primește prin 1888 însărcinarea de a decora interiorul Catedralei din Constanța, la care pictura o executa Mirea. Catapeteazma, șfeșnicele împărătești, candele străni, tetrapod, iconostas, etc, toate acestea au fost studiate de Mincu cam pe la începutul carierei sale, când a proectat și mica bisericuță din Valea Călugărească în Prahova, lucrări admirabile și cari sânt un bun indiciu de ce ar fi putut realiza în arta bisericească la maturitatea talentului său. El era cel mai îndreptățit să ridice în Capitală o mare catedrală a viitoarei Patriarchii", scria T.T. Socolescu, în 1942, citat de dr. Doina Păuleanu (p. 195).
În 1894, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice informa primăria că mobilierul catedralei, proiectat de Ion Mincu, se află într-un stadiu de execuție avansat, pentru ca, ulterior, Ștefan Burcuș să remarce: "Dintre lucrările de arhitectură și studiile arhitecților epocei… se distinge, plină de inspirație, prima și puternica lucrare a lui I. Mincu, "Mobilierul în stil românesc al Catedralei din Constanța" (p. 197).
La 3 august 1941, acoperișul, zidăria, iconostasul și pictura sunt distruse grav de un bombardament aerian. Abia peste cinci ani demarează reparațiile complete, iar biserica se redeschide în 1951.