Care este povestea gladiatorilor din vechea cetate a Tomisului

Vă aduceți aminte de poveștile sau filmele cu gladiatori care existau în vremurile de mult apuse? Da, aceștia chiar au existat. Specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) spun că, din inscripțiile găsite pe altare funerare, la baza unor monumente sculpturale sau pe decrete emise de autoritățile locale din diverse provincii romane apar informații care atestă existența acestora în antichitate.

De-a lungul timpului, grație acestor vestigii, specialiștii au putut afla numele a numeroși luptători, precum și părți importante din poveștile vieții lor. Totodată, reprezentările iconografice i-a ajutat pe aceștia să afle tot mai multe informații despre armamentul lor, despre tipurile de gladiatori care au trăit în provinciile Imperiului Roman etc.

Potrivit educatorului muzeal Cristian Cealera, aici, în vechea cetate a Tomisului, există dovezi clare că în epoca romană imperială, respectiv secolele II - III d.H mulți dintre luptători erau oameni liberi (nu neapărat sclavi sau prizonieri de război), care deveneau gladiatori voluntari cu contract din varii motive (să scape de datorii și de creditori - de exemplu), dar mai ales pentru a câștiga faimă și mulți bani.

"În Scythia Minor cunoaștem mai mulți gladiatori. Tomisul, cel mai important oraș al regiunii, capitală de provincie din secolul III d.H, avea un amfiteatru de mărime medie, care găzduia spectacole și lupte de gladiatori. După cum se știe, ruinele acestui amfiteatru au fost descoperite în 1989, în zona Esplanada - Modern, pe când se săpa pentru fundația hotelului Ibis. Ruinele amfiteatrului tomitan au fost studiate de către arheologi, iar acum se află în stare de conservare.

Unul dintre gladiatorii Tomisului a fost Argutos, a cărui stelă funerară se găsește astăzi la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, într-una dintre sălile de la primul etaj al instituției. Stela sa a fost descoperită accidental în anul 1935, în capătul străzii Cuza Vodă din Constanța, după surparea unui mal", a declarat muzeograful.

Argutos este reprezentat înarmat cu o fuscină (furcă, trident) și cu un pumnal folosit pentru a-i da adversarului lovitura finală. În relief, nu apare plasa, rețeaua care dă numele acestui tip de gladiator, extrem de popular în Roma Imperială. Totuși, chiar și în lipsa plasei, există numeroase dovezi care îl recomandă ca retiarius. Vorbim, în primul rând de inscripție, care a fost tradusă astfel: "Aici, zac eu, Argutos, retiarul, care am învins în luptă de șase ori: m-a înmormântat Orestes, spre amintire. Salutare, trecătorule".

Relieful lui Attalos a fost descoperit la sfârșitul secolului XIX, la Palazu Mare

Este greu de spus, însă, dacă Argutos a murit în arenă sau din alte motive. Potrivit unei teorii, Argutos ar fi putut fi grec din Achaia, iar după o alta, numele său ar veni din argutus, și se traduce ca și "Cel șiret" sau "viclean", poreclă care l-ar recomanda ca un luptător abil, inteligent și posesor al unui stil de luptă mai puțin obișnuit.

Apoi, acel Orestes (nume de erou și foarte probabil tot o poreclă) care apare în inscripție poate fi un coleg gladiator (de la aceeași școală de gladiatori) sau poate chiar un lanista, șeful școlii de gladiatori.

Cristian Cealera susține că locul descoperirii stelei nu lasă loc de discuție, fiind în necropola tomitană, extra-muros (în afara zidurilor), corespondentă perioadei respective.

Un alt gladiator care a luptat în arena tomitană este Attalos. Stela sa este datată, ca și în primul caz, în secolele II - III d.H. (sfârșit de sec.II – început de III). Muzeograful a precizat că Attalos este, cu siguranță, unul dintre voluntarii de care aminteam mai devreme, căci el apare reprezentat pe monument alături de o figură feminină, soția sa, ceea ce ne indică faptul că era un om liber, pentru că sclavii nu aveau voie să se căsătorească. Relieful a fost descoperit la sfârșitul secolului XIX, la Palazu Mare. "De asemenea, nu trebuie să uităm nici de un gladiator necunoscut, care apare pe un relief de marmură. S-au păstrat doar trei litere, DIO, ceea ce a condus la presupunerea (nedovedită în vreun fel) că s-ar fi putut numi Diodorus, un nume destul de des întâlnit printre gladiatorii perioadei", a completat reprezentantul MINAC. 

Așadar, aceștia sunt gladiatorii tomitani despre existența cărora se cunosc informații și care, cândva, într-un trecut îndepărtat au încântat mii de tomitani cu faptele lor de vitejie.