Când talentul nu-ți dă pace

Adrian Dobre este elev la Școala "Grigore Moisil" din Năvodari și, în clasa a IV-a, descoperind că toți colegii lui au diferite talente, s-a gândit că trebuie să fie și el înzestrat cu ceva de la mama… natură. Tot citind cărți de la vârsta de 5 ani, după cum ne-a mărturisit, s-a hotărât să-și încerce, la 10 ani, talentul poetic. Și aceasta a fost prima lui poezie.

Au trecut patru ani….
Au trecut patru ani de când eram la școală,
Și totuși parcă ar fi prima oară
De când pășesc pragul clasei mele
Și aud zgomotele colegelor mele,
Pe colegii mei țipând
Și pe doamna pe scaun stând.
Pe doamna ce ca o mamă ne-a fost
Și ne spune vorbe ce aveau un rost,
Vorbe ce în viitor nu or să mai fie,
Dar o să ne rămână în minte
Ale doamnei cuvinte.
Mie îmi spunea:
"Adrian, nu te mai purta așa!",
Nu îmi spunea cu răutate, ci cu bunătate,
Deoarece credea în mine,
Că voi fi bine.

Acum este elev în clasa a VIII-a și a trecut deja printr-o dezamăgire sentimentală, ca dova-dă că alta este perspectiva din care privește viața în… versuri:

De ce-ai vrea să-mi furi visele?
Suna romantic,
Dar nepotrivit.
Sub umbra unui stejar foarte prăpădit,
Atunci prima dată noi ne-am iubit.
(…)
Pe tine te-am ales, dintr-o mie,
Nimeni nu mă credea.
Acum aștern clipe pe hârtie
Și plâng în urma ta.

De ce-ai vrea să-mi furi visele,
Când te iubesc atât de mult?
De ce lași în urmă clipele
Care azi au renăscut?

Este una dintre poeziile pe care și-ar dori să le publice într-o plachetă care ar purta titlul "Gânduri" și pe care a realizat-o cu sprijinul prof. Mihaela Bretea, care mai cuprinde și proză scurtă, de tip jurnal, un basm - "Bufon la curtea Regelui Carol" și o baladă - "Neamul lui Moș Ilie".